Degeaba a încercat PSD să mai ofere un cadou electoral de
vară, nişte zile libere pentru părinţi în zilele când se încheie anul şcolar
sau o prelungire a minivacanţelor, că Sorina a bătut toate recordurile de
popularitate.
Dar, oricât ar fi de tensionate, băile de emoţie, furiile şi
populismele trec la fel de fulgerător cum apar. Lucrurile reintră în normal. Autorităţile
de regulă nu învaţă nimic. Pe moment se precipită, pentru ca apoi să lase totul
baltă, aşa cum a fost înainte.
Legea pensiilor, proiectul de lege care sporeşte atribuţiile
Poliţiei, numirea în funcţii importante, cum sunt Avocatul Poporului, guvernatorul
BNR, un vicepreşedinte la ANRE sau aşteptata decizie a CCR privind repatrierea
aurului, dar şi sesizările preşedintelui Iohannis şi ale partidelor de opoziţie
privind modificarea codurilor penale sunt doar câteva din marile probleme ce-şi
aşteaptă rezolvarea.
Este de aşteptat ca şi Codul administrativ adoptat prin
ordonanţă de guvern să fie atacat la Curtea Constituţională. Nici nu a fost
trimis la Monitorul Oficial că USR acuză că acesta va contribui şi mai mult la
baronizarea administraţiei locale. Adică va fixa pe funcţii actualii primari,
actualii preşedinţi de consilii judeţene. Partidul lui Traian Băsescu îngroaşă
nota arătând că noul cod administrativ transformă România într-o feudă a
baronilor locali, într-o moşie a PSD. La rândul lui PNL merge la esenţă şi cere
Avocatului Poporului să-l atace la CCR.
Subiecte serioase există. Cum sunt tratate este altă
chestiune. Forţat de înfrângerea de la europarlamentare şi de pierderea
liderului, PSD s-a avântat într-o furibundă campanie electorală de recuperare a
teritoriului pierdut. Alegerea unei noi conduceri într-un timp record amplifică
lupta dintre grupări, dar accelerează şi activitatea guvernului. Un mai vechi
slogan al PSD era „fapte, nu vorbe”. Faptele se văd când partidul este la
guvernare şi se împart cu dărnicie cadouri electorale. Aşa şi trebuie să fie un
partid social-democrat, atent la categoriile socio-profesionale de la talpa
ţării care constituie bazinul lui electoral.
Măreşte pensiile şi bine face. Ar fi şi mai bine dacă ar mai
umbla şi la pensiile speciale, numite popular şi „nesimţite”.
Timpul presează. Peste câteva luni, în noiembrie, vor avea
loc alegeri prezidenţiale. Niciun partid nu are un candidat sigur. Chiar şi PNL
este îngrijorat că preşedintele Iohannis ar putea renunţa la candidatură pentru
o funcţie europeană. La PSD este inflaţie de doritori, dar niciun candidat
veritabil, capabil să facă faţă unei confruntări reale cu oricare dintre
posibilii contracandidaţi ai Opoziţiei. Dacă îşi menţine candidatura Iohannis
câştigă lejer în faţa oricărui candidat al coaliţiei PSD-ALDE şi posibil şi Pro
România. Un candidat al USR-PLUS este posibil să-l învingă chiar şi pe Klaus
Iohannis.
Indiferent de problemele de pe agenda zilei, apropierea
campaniei electorale nu poate fi ignorată. Ea va acapara toate energiile
politice. Indiferent că are sau nu un guvern al său, s-a văzut că totul se
învârte în jurul preşedintelui. Constituţia îl plasează deasupra partidelor, îi
conferă atribuţii şi prerogative care fac din el cel mai puternic om politic
din ţară. Cu o asemenea funcţie nu se glumeşte.
Pe de o parte guvernul vrea să arate că ia măsuri extrem de
importante, cum este Codul administrativ, pe de altă parte, prin inflaţia de
pretendenţi, gen Pleşoianu, la funcţia supremă în stat, PSD cade în derizoriu.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu