Pe poeta Florica Alina am cunoscut-o acum un an și-un pic la Sinaia, era cu puștoaica ei și
cu soțul, eu cu Nicolae Valareanu Sârbu
și Adela Conciu, înainte de Maratonul
de poezie organizat de Florin Dochia la Câmpina.
Atunci s-a arătata încântată de STILUL scrisorilor mele,
mi-a arătat câteva creații ale ei - în
absolut aceeași notă, în același stil realizate - și m-a rugat să accept să edităm împreună un volum.
Am acceptat acest lucru, DAR NUMAI pentru volum, adică ea să
publice așa ceva numai între coperți, nu să se manifeste zgomotos în spațiul public, astfel inducând senzația că ei îi aparține stilul.
Așa s-a născut
volumul „Scrisori de dragoste eternă”.
Pentru că era vorba de MINE, nu de EA, Florin Dochia ne-a
făcut coperta și referințele critice, Mioara Bahna a semnat prefața, postfața
și susținerea
critică fiind asigurată de Nicolae Dina, Daniel Luca, Daniel Marian, Cristian
Gabriel Moraru și Horia Picu, toată
lumea trecând cu vederea faptul că 50% din substanța „poemelor” ei era, de fapt, copie la indigo după textele
mele.
Au făcut asta pentru a saluta IDEEA unui astfel de dialog
epistolar, dar și pentru a ajuta, ca și mine - pentru că și ei au fost ajutați
necondiționat cândva - pe cineva aflat
la începutul unei cariere literare.
Cartea s-a bucurat de un real succes, critica de
specialitate salutând demersul.
A urmat volumul „Scrisoare și
destin”, coperta e făcută de același
talentat Florin Dochia, referințe
critice Nicolae Silade, postfața Marian
Ilea.
Alt succes de piață și la critică, unul urmat imediat de un nou
volum, la începutul acestui an, „Scrisori de dragoste nemărginită”, coperta
același neobosit și inspirat Florin Dochia, el semnează și referințele
critice.
Până aici NIMIC deosebit, nimic aparte!
Numai că, deși noi
convenisem ca să publice asemenea texte NUMAI lână mine, în volum, în ultima
vreme Florica Alina - care ACUM m-a șters
de la prieteni de pe Facebook (?!) - a început să publice peste tot texte
identice scrisorilor mele, în câteva locuri revendicându-și stilul.
Au fost mulți
scriitorii care mi-au semnalat acest fapt.
Când am încercat să port o discuție civilizată cu ea, dincolo de faptul că m-a blocat pe această
rețea de socializare...
CELUI/CELEI/CELOR care au crezut-o le spun un singur lucru:
am publicat poezii scrise astfel încă de prin anii 1995 - când Alina Florica se
juca încă în țărână! - mărturie fiind
revistele importante ale vremii.
Primul volum de SCRISORI a fost „Scrisori deschise trupului
TĂU”, volum publicat la Editura Universității
de Nord, Baia Mare, 2000.
A urmat volumul - le enumăr numai pe cele cu un astfel de
stil - „Scrisori de dragoste neexpediată”, Editura Grinta, Cluj - Napoca, 2016.
Apoi a fost volumul „Scrisori despre demoni și sfinți”,
Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Apoi volumul bilingv, româno - englez, „Scrisori de dragoste
expediată”, traducere impecabilă făcută de poeta Patricia Lidia Popescu Cevei,
cadru universitar în Timișoara, volum
distins cu mai multe premii în țară și străinătate, volum apărut la Editura
ECREATOR în 2017.
Ultimul volum de scrisori semnat singur, adică înainte de a
accepta să semnez cu această femeie, convins fiind de faptul că ajut și eu pe cineva, a fost „Scrisori de dragoste
pierdută”, Editura Ecreator, 2018.
Deci, iată cum, mânat fiind de o intenție bună era să ajung propriul EPIGON.
S-a înțeles?
Ioan Romeo Roșiianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu