APARIŢIE EDITORIALĂ
DE BUN AUGUR LA EDITURA ECREATOR, DIRECTOR IOAN ROMEO ROŞIIANU
Aurelia Oancă ne propune cartea de poeme „Poezia picturii,
pictura poeziei”, colecţia Poesis, editura eCreator.Pe autoare o cunosc de ceva
timp, fiind o prezenţă constantă la manifestările culturale ale Băii Mari, în
primul rând la lansările de carte ale colegilor de la Liga Scriitorilor Români,
filiala Maramureş, dar şi ale colegilor epigramişti din Clubul Spinul. A fost
de fiecare dată şi la întâlnirile literare ale Cenaclului „Petre Dulfu” din
Satulung, sporind asfel importanţa şi valoare şedinţelor cenaclului sătesc. Îmi
amintesc cu plăcere că şi-a prezentat două cărţi pentru copii la Şcoala Gimnazială
din Mireşu Mare şi Lucăceşti. Este vorba de „Săniuţa fermecată”, Editura
Eurotip 2012 şi „Două fete şi două zîne ...Miruna”, Editura Eurotip 2014.
Interesant este faptul că scriitoarea Aurelia Oancă,
absolventă a Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare şi a Şcolii
Postliceale Tehnice Financiare, a funcţionat pe postul de contabilă la SC
Phoenix, dar pentru Domnia sa prima şi ultima iubire o reprezintă beletristica,
adică literatura pentru adulţi şi copii şi artele plastice. Fire deschisă,
trecând cu uşurinţă peste singurătatea poetului, peste greutăţile cotidiene,
financiare, a reuşit din 2000, de la debut şi până astăzi şă scrie nu mai puţin
de treisprezece cărţi, adică una în fiecare an, printre care şi romanul „Flămânzi de
dragoste”, Editura Eurotip 2011.
În „Poezia picturii, pictura poeziei” avem de a face cu două
creatoare de frumos, fiindcă ilustraţiile volumului sunt realizate măiastru de
către pictoriţa Carmen Mihaela Coca. Prin lecturarea celor nouăzeci şi cinci de
poezii ne dăm seama poeta Aurelia Oancă este la apogeu, stăpâneşte cu uşurinţă
tehnicile realizării unei poezii, versificaţie, muzicalitate, imaginaţie iar
poemelor pastel le dă o şi mai mare valoare picturile aşezate şi gândite de
Carmen Mihaela Coca. Repet, versificaţia perfectă, imaginaţia debordantă,
poezia impresionistă vin şi prin faptul că aceasta a luat foarte în serios ceea
ce a semnat, fie că vorbim de poezie pentru copii, proză, poezie pur şi simplu
sau epigramă. Am să încerc să exemplific câteva teme şi motive întâlnite în
acest volum. O primă constatare: poeziile au trei strofe şi abordează ca primă
temă anotimpurile. Astfel, în poezia „Alb” ninsoarea este descrisă astfel: „Alb,
covorul de petale/Peste câmp s-a aşezat/Şi cu fulguiri banale/Îngerii s-au
adunat.” În poezia „Zăpadă” ne sugerează nişte imagini-pastel superbe: „Crăiasa
tremură-n zăpezi culoarea/Plimbându-se prin spaţiul necuprins/Şi aşezând o
floare lângă-o floare/E fericită-n albul ce-a învins!” în poezia „Emoţii”
culorile sunt personificate: „Verdele plin de emoţii/Urcă-n bradul cel semeţ,/Risipind
negura nopţii/Într-un val de vis măreţ!” alte imagini plastice de neuitat găsim
în poezia „Simfonie”: „În zori trubadurul solar se trezeşte,/Îşi pune vioara în
braţe de raze,/Cu ochii senini lângă apă zăreşte/O floare de fată ce-i crescută
în oaze,//De tainice flăcări ce-s stinse-n izvor/Şi care înalţă spre cerul cu
fluturi,/Concertul simfonic de suflet de dor,/În note pe zburdalnicele
arcuşuri.”
În poezia „Cosmos”, aşa cum îi spune titlul, întâlnim chiar
o cosmogonie, o muzică astrală: „Din clocot de culoare s-a născut/Imensitatea
încă necuprinsă,/Ce infinitul vast l-a cunoscut/Îmbrăţişat cu pulbere
aprinsă.//Cu note magice din univers/Se-adună pulberi calde-n simfonia/Zidită
în vioara unui vers/Ce caută în cosmos armonia.//Apoi o pune pe arcuş de
vreme/Cu el orchestra cosmică zideşte,/Concertul străbătut de mii de teme/Ce-n
infinitul cosmis tainic creşte!”
Asemeni marilor clasici şi în tradiţia pastelului românesc,
regăsim toate cele patru anotimpuri: primăvara
în poezii ca „Pădure”, „Dans”, „Emoţii” şi „Şirag”: „Mireasma primăverii
vreau/S-o risipesc peste grădină,/Iar fluturii nectar când beau/Tresar în
zumzet de albină!”; vara este
descrisă în poezii ca „Reţea”, „Văpaie” şi „Evantai”: „Din raze aurii se
naşte/O vară caldă, colorată,/Ce-şi prinde părul cu o fundă/Eliberând chipul de
fată.//Din trandafiri şi din narcise/Îi construieşte straiul tandru,/Ce-l
plimbă peste iarba moale/Formând pe rând câte-un meamdru.//Dar vântul care o
priveşte/S-a furişat pe câmpul lai/Rupând uşor o margaretă/Ce o transformă-n
evantai!”. Anotimpul toamna este
tema principală a mai multor pasteluri, dintre care amintim „Toamnă” sau
„Oglindă”(2): „Toamna culegând rugină/A pictat frunza pădurii,/Transformând-o-n
aur, toată”. Iarna, anotimpul rece
şi îngheţat, îl întâlnim în poezii ca: „Alb” sau „Ţurţuri”: „Din cerul de
noapte cu genele reci/Îşi coase veşmântul de gheaţă./Un crivăţ bolnav şi cu
zâmbete seci/Ce vrea să se –nalţe din ceaţă.”
Poeziile pastel ale Aureliei Oancă sunt reuşite, pe alocuri
fermecătoare, originale, în care poeta, aşa cum o ştim noi din toate zilele, ne
transmite şi sădeşte în suflet pacea, liniştea, frumosul. Cartea este ca o
binecuvântare pentru cel care se apleacă asupra poeziilor ei.
Poate că cel mai bine a descris-o Florin Dochia: „Dacă
lectura va oferi, în alte alcătuiri prozodice şi senzaţia reconfortantă a
familiarităţii cu creaţii ale poeţilor români de acum două secole, cu atât mai
de folos va fi, pentru că fără muzichie şi bucurie vieţuirea noastră spirituală
ar fi teribil de săracă. Iar atunci când penelul zugravului de sentimente care
este Carmen Coca se alătură curajosului demers şi îl îmbogăţeşte, obiectul
artistic rezultat nu poate fi decât unul de păstrat lângă inimă.”
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu