Nu sunt atât de naiv încât să cred că vreo mare națiune așează cu adevărat principiile ei călăuzitoare, oricât de nobile ar fi acestea, deasupra sacrosanctului interes național. Principiile sunt bune pentru a pune ordine în haos și pentru a da direcții cardinale, precum șinele de cale ferată care sunt făcute să ducă fix la țintele stabilite inițial, fără a permite să te abați de la ele.
Când, însă, respectarea principiilor asumate prin declarații răsunătoare devine o frână sau o piedică în atingerea unor obiective majore pentru țară, politicienii care dețin comanda nu ezită în a le nesocoti. Patriotismul înainte de toate – e scuza lor.
Românii, afectivi, pastorali, creduli, mistici, i-au așteptat o jumătate de secol pe americani să vină să-i salveze de sub talpa grea a comuniștilor lui Stalin. În zadar, după cum știm, pentru că înțelegerile fuseseră făcute cu sacrificarea României.
Interpelat mustrător despre modul în care s-au tras liniile de demarcație pentru Europa viitoare în timpul istoricei întâlniri Churchill – Stalin din toamna lui 1944, premierul britanic ar fi declarat: „doar americanii puteau face ceva pentru a stopa extinderea comunismului sovietic”.
Da, doar americani puteau face ceva în sensul acesta dar, din păcate, interesele lor egoiste i-au împins să facă altceva, exact în sensul opus. Nu doar că nu au dat curs așteptărilor românilor dar, și mai rău, „chiar SUA au respins o posibilă insurecţie împotriva regimului comunist propusă de Iuliu Maniu”. Ce dezamăgire!
Însă noi, românii, se pare că suntem condamnați la dezamăgiri repetate venite din direcția „partenerului strategic” de peste ocean.
August 2012: după ce Traian Băsescu este suspendat de Parlamentul României, SUA intervine energic în apărarea rușinoasă a acestuia, cu orice preț, sfidând voința românilor larg majoritari și mințind uriaș, prin vocea emisarului Philip Gordon (trimis de secretarul de stat Hilary Clinton), cu declarația următoare: “Principalele ingrijorari ale Departamentului american de Stat sunt determinate de suspiciunea ca la referendum au avut loc fraude de amploare, de procesul de reactualizare a listelor electorale si de presiunile exercitate asupra Curtii Constitutionale”. Ce-a urmat după aceea se știe: mult clamata democrație a fost transformată în butaforie de iarmaroc iar Traian Băsescu a fost reînscăunat la Cotroceni pentru a slugări încă doi ani SUA și Germania, spre exasperarea poporului român.
2014 – 2018: ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, se dovedește orb și surd la toate abuzurile DNA constând în încălcarea grosolană a drepturilor omului (deci a unui principiu stindard al țării sale) și o susține frenetic, prin ingerințe inadmisibile în politica internă a României, pe Laura Kovesi, revocată într-un final pentru repetate încălcări ale Constituției.
2016 – prezent: noul președinte al SUA, Donald Trump, anunță schimbarea ambasadorului țării sale in România. Din nou românii își pun speranța în americani, în corectarea de către aceștia a greșelilor și abuzurilor cu care administrația Obama i-a sfidat și le-a nesocotit voința în ultimii ani. Și din nou dezamăgire! După doi ani de la instalarea președintelui Trump la Casa Albă și după 6 luni de la votarea in Congresul american a unui nou ambasador al SUA la București, tot de Hans Klemm avem parte. Și de uriașa lui manipulare și lipsă de obiectivitate.
Dezamăgitoarea Americă își vede de ale ei, iar ale ei nu se confundă, din păcate, cu ale noastre. Ale noastre, de pildă, ar fi să nu mai stăm încovoiați și fără glas la remorca Germaniei, care e gata în orice moment să ne folosească drept monedă de schimb în tranzacțiile ei geopolitice cu Rusia. Ale noastre, de pildă, ar fi să intrăm în Schengen, nu să fim șantajați cu acestă miză de Olanda care vrea porturi românești sau de alte state cu interese oligarhice pe-aici. Ale noastre, de pildă, ar fi să beneficiem de o justiție cu adevărat liberă și de niște conducători cu adevărat independenți și patrioți.
Vise, frate, vise! Utopii, neică, utopii!
Nici Polonia, cât e ea de Polonia, nu are parte de asemenea privilegii. Nici Ugaria, cât e ea de arțăgoasă, nu e scutită de telecomandă. Doar că ele încearcă să facă ceva. Se agită se zbat, mușcă zăbala, dau din copite…
Noi ne certăm între noi și ne spălăm rufele murdare prin străini, pe unde apucăm.
Marea miză de acum a conducătorilor noștri externi și interni este să distrugă PSD. Ce să spun, grandios obiectiv de țară! Adică să distrugă exact partidul care seamănă cel mai bine cu acest popor, cu relele și bunele sale. Căci asta este. Unii se iluzionează că dacă va dispărea „coruptul PSD” se va termina brusc și cu hoția și cu prostia pe aceste meleaguri. Și vom deveni într-o clipă cinstiți, instruiți, civilizați, demni.
Dac-ar fi așa de simplu, cum s-ar armoniza toate la superlativ în lumea asta. Cum s-ar uni religiile, cum s-ar egaliza averile, cum s-ar contopi culorile raselor într-una singură, nediscriminată…
Dezamăgitoarea Americă!
În războiul actual al ei cu Germania noi contăm doar la nivel declarativ. Pentru ea suntem un element de inventar și atât. Mare prostie. Și pentru români, dar, de data asta, mai ales pentru americani. Aroganți și superficiali.
Așa cum la altă cumpănă a istoriei ne-au lăsat pe mâna rușilor, acum ne lasă pe mâna lui Iohannis care, de fapt, este prelungirea mâinii lui Merkel…
Mai devreme sau mai târziu, efectele acestei abandonări vor intra în istorie sub numele de răzbunarea românilor pe americani. Pentru cei 45 de ani de așteptare zadarnică, pentru alte, multe, dezamăgiri traumatizante.
Și atunci vor avea și românașii noștri temei să se mândrească cu o revanșă: iată că după un secol le-au dat și ei cu tifla americanilor!
Sursa: Contele de Saint Germain
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu