Despre atmosfera neprielnică din cenaclurile băimărene se
vorbeşte mai mult pe la colţuri. În acest sens, mulţi „literaţi” le depăşesc în
bârfe pe sărmanele lelea Floare şi Mărie din Târgul Băii. Dar despre altceva
vreau să vorbesc: despre spiciurile fără noimă, scremute – uneori constipate,
alteori diareice –, în general incoerente sau cel puțin ciudate ale unora care frecventează Biblioteca Judeţeană
„Petre Dulfu” atât la lansări de cărţi cât şi la vernisaje, conferinţe, sesiuni
ştiinţifice etc.
Indiferent dacă au citit sau nu întreaga operă a
scriitorului sau măcar volumul care trebuie lansat, aceşti domni (nu ştiu cum
să le spun altfel, că unii nu au nici o profesie sau ocupaţie) se trezesc
vorbind filosofic, dându-şi cu părerea în faţa camerei de luat vederi manevrată
când de Corina Şandor-Martin când de Ştefan Selek. Şi, uitând de timp şi de
publicul apatic şi plictisit din sală, vorbeeesc, vorbeeesc într-un limbaj
stereotip, sau folosind excesiv cuvinte de import, ca să se dea şi mai
importanţi. De regulă, vorbesc în afara subiectului sau pe lângă el. În prostia
lor nativă sau patologic cultivată în timp, nu-şi dau seama de ridicolul
situaţiei, nu-şi dau seama la ce se expun. Cei care suferă, din public, sunt
nefumătorii, că alde Valeriu Sabău, când nu mai rezistă la prostie, iese la o
ţigară. Dar noi, ceilalţi, ce să facem?! Ce scuze să inventăm?!
După acest gen de oameni „de cultură”, urmează vorbitorii de
casă! Ăştia utilizează un stil caragialesc-cărtărescian, probabil dintr-un
narcisism înnăscut şi ca să apară a doua zi în presa scrisă la rubrica
culturală saun să mai bifeze o activitate literară în curriculum-vitae ori
pentru...soţie. Dacă apar în transmisiuni ale televiziunilor locale, le-a pus
Dumnezeu mâna în cap! O săptămână au cu ce se lăuda pe terasele din centrul
urbei, ori în familie, la amante (care au), la prieteni şi pe… facebook!
Funcționează ca uns și principiul „măgar pe măgar se scarpină”.
Dar… Să trecem peste asta.
Urmează procurarea de cărţi cu autograful autorului. De
obicei… gratuit ! Şi aici personajele descrise dovedesc o dexteritate verbală
(ca să nu folosesc cuvântul cerşetorie) care mă lasă mut.
Şi, uite aşa, încep să-i înţeleg pe scriitori precum Nicolae
Goja, Marian Ilea, Ioan Dragoş, Vasile Morar, George Achim, Augustin Botiş,
Delia Muntean, Victor Tecar şi încă vreo mână, care vin rar la aceste întruniri
şi doar la evenimente cu adevărat importante.
Cel care de multe ori a salvat câte-o manifestare de genul
descris mai sus (a bătut apropo unora cu logoree atinsă de incontinență ori bătând apa în piuă pe lângă subiect,
sau pur şi simplu le-a tăiat microfonul) a fost dr. Teodor Ardelean. Din păcate
Domnia Sa nu poate participa la toate manifestările găzduite de biblioteca pe
care o păstorește. Cred că pe unele
dintre ele le evită cu bună ştiinţă, dar cu eleganţa-i cunoscută…
Gelu
Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu