(includerea
Dumneavoastră în aceste reviste
virtuale, se datorează colaborării/participării/includerii în Antologia de poezie și proză –
OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ, ca o formă de respect, stimă și
prețuire, din partea coordonatorilor acesteia: prof. Gelu DRAGOȘ, poet popular Nelu DANCI și Vasile BELE):
Evadare în oglinda sufletului
„Graieşte-mi
prin cuvintele ce le știi,
De pildă, cât
de frumoasă este acea lalea,
Din suflet,
aşa cum ştii!”
Căci frumoasă
eşti, pornind din suflet,
Până la ochi
și mâini,
și sinceră
încă din simț,
pâna la gând
și scris.
„Doamne, ce
frumoasă, ce plapândă
Roşul ei mă
încântă,
Parfumul ei
mă îmblândă.
Și de dragul
ei, natura cânta!”
Iar de-ndată
îți arăt calea spre pieptul meu,
cu mâna ta
cea suavă, şi te sărut cu foc
şoptindu-ți
apoi la ureche
poezia
lalelei, fapt în loc
„Oglindesc
toate în ai tăi ochi,
Întreg
tărâmul de lalele roșii
Și dragostea
ce ți-o port!”
Chipuri și culori și icoane
Sărutul este
o culoare,
născută din contopirea
a două chipuri.
Acesta
cuprinde foarte multe nuanțe care,
prin moderat
studiu și puțină implicare,
dezvăluie
simbolul unui plin sau fresca unor nimicuri.
Cu adevărul
în vârful gândului
pictez
icoane, și cu ce am la indemână,
fie iubire adevarată,
fie furt de timp și...
Sufletul
omului este casă și acasă,
iar
rânduiala-i este sacră, Divin aleasă:
trebuie să
fie zugrăvit cu chipuri şi culori și icoane.
Fațete
Utopia
este acolo
unde necunoscutul nu doarme niciodată,
fiind mereu
pregătit pentru a întâmpina
ființa
iscoditoare,
iar
cunoscutul poate să amorțească în stază,
ştiind că va
deschide din nou ochii către
ființa
conștiincioasă.
Între doi
este utopia, fațetă a iubirii.
Giuvaiere
Lacrimile
există doar înăuntrul nostru.
Ele sunt
veritabile care strălucesc în catharsis
și
proiectează pe ferestrele sufletului
lumini și
imagini şi idei diafane.
Deci, dacă
lacrimile există doar înăuntrul nostru,
pe obraji
curg decât şiroaiele care desăvârşesc...
Catharsisul.
Trairi florale și chintesențiale
- Pentru Florența-
Contemplarea
existenței alături de tine
Îmi frânge
sufletul și liniștea.
Doresc
prezența ta, deoarece m-ai alina
În constanța
momentului îmbrațişarii tale,
chiar atunci
când îți pui capul
pe pieptul
meu.
Brațele tale
mă cuprind pe sub aripi
și mă simt
ocrotit de firavele tale mâini
mai bine
decat de infailibila Providență
și Promisiunile
ancestrale ale tranchilității.
Ma gândesc,
ce farmec are
Gradina Edenului fara doi?
Corpu-mi ce
cuprinzi între al tău și brațele
tale
este un leagăn
al vieții,
inima-mi ce
bate uşure nutreşte simțăminte
de plenitudine
și iubire agapică,
coastele-mi
sunt ghirlande pentru
trandafiri
și pentru
vița-de-vie
și pentru
iederă
iar gânduri
ce pornesc din frumos!...
…se prind de
acantul sufletului meu.
Cu tine în
brațe mă simț dorit,
mă simt ca un
promontoriu al Terrei,
cu grădini și
sonete și nestemate,
care se
înalță la Soare.
Lăuntru este
căldura iubirii,
Afară este
răcoarea nemuririi,
și numai tu,
Soare blând,
îmi alini
ființa și mă luminezi,
și plâng șiroaie
din creștet de cristal boem,
cursuri ce
hrănesc florile gândului!...
… și cresc
parfumul contemplării…
la tine,
draga mea.
Dulce și
amar, ca de-a pururi
dulce suflul
tău, și dulce gândul tău.
Amar e chinul
meu, amar timpul greu,
amar lăcaşul
meu, și amari pumnii
ce-i
încleștez în orbitele mele și ale
astrelor,
să țin
mărgăritarele aproape,
căci din ele
îți voi face cununa-diademă a
însumării
noastre
în timp de
echinopțiu.
Mai sus de
ape și mai prejos de cer învăț
să zbor spre
tine.
Te sărut
solemn cu o ploaie de stele și
retrimit
privighetoarea
să îți cânte imnul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu