marți, 31 martie 2020

Poesis - Mircea Dorin Istrate



MINCIUNĂ  DULCE,  ALINARE

Mă minți în fiecare noapte
Și-n clipe dulci mă amăgești,
Cu-a tale tremurate șoapte,
Cu-a tale patimi nebunești,

 Cu-a tale sfinte jurăminte,
Cu-a tale gene lăcrimate,
 Cu-a tale vise ce-s rostite
În dulci cuvinte-nduioșate,

În sărutări cu gust de miere
Și-mbrățișări cu dor și foc,
Cu cea simțire ce se cere,
Clipita-ți fie cu noroc.
                    *
De ce te cred în orice noapte
Că adevărul tu mi-l spui,
Că râsul tău și-a tale șoapte
Nicicând minciună-n glasu-ți nu-i

Și nici a ta îmbujorare
Ce-al tău obraz ți-l înroșește
Și nici a ta îmbrățișare
Ce-n ai ei cald mi te topește

Și nici a simțului chemare
Ce vine din a ta ființă
Și nici a buzei sărutare,
Nu-nșeală buna mea credință.
                     **
Mă minte dar și-n dulci cuvinte
Să-ți pui smerit și-nfiorare,
Cât voi trăi să țin aminte
C-ai fost divină alinare
    Și-a raiului....asemănare.

29.03.2020
      



 MĂ-NTREB  ADES

Mă-ntreb ades, de ce-am lăsat
Cuibarul celui dulce sat
Și am plecat spre alte zări
Spre neștiute depărtări?

De ce-am lăsat în urma mea
Sătucul sub aceeași stea
Ce să mi-l țină-n priveghere,
Prisacă, cu știubei de miere?

Și casa ceea părintească
Pe vatră veche, strămoșească,
Și Coasta, Dâlma și hotarul
Cu care am trecut amarul,

Și stâna-n dealuri priponită
Cu turma-i veșnic renoită,
Și Valea lină, curgătoare
Și Bercul tot, numai o floare,

Și cărăruia urcătoare
Spre viile din Coasta Mare,
Pomiștea popii, părăsită
Și poala codrului umbrită,

Și șipotul cu apă rece
Și puntea care Valea-mi trece
Și țintirimul cu melini
Și cruci căzute, printre spini.

Și-al meu nemșug, cu mic, cu mare,
Bisericuța ce-n altare
Ținea icoane învechite
De timpuri încă scorojite.

Și leatul meu, de-acum rărit,
Prin zări departe risipit,
Frumoase fete, dulci codane
Ce-n suflet mi le țin icoane.
                    *
Acum, pe uliți înierbate
Doar vântul seri îmi mai bate
Chemându-mă să vin ’napoi,
Să fim cum fost-am, doar noi doi,

În Grui, în Bedea, pe hotare,
Mergând desculț pe drum de care.
Mi-o da frăguțe îndulcite,
De pe cărările umbrite

Și-n nopți mi-o da un cer de stele
Și toate visele acele,
Cu îndulcitele-amintiri,
Cu toate vechile iubiri,

Cu tot ce-a fost aici odată
Și-acuma-i  geană lacrimată,
Când gândul mi-l întorc la tine
Sătucul meu,  cuibar de bine.

30.03.2020






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu