(includerea
Dumneavoastră în aceste reviste
virtuale, se datorează colaborării/participării/includerii în Antologia de poezie și proză –
OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ, ca o formă de respect, stimă și
prețuire, din partea coordonatorilor acesteia: prof. Gelu DRAGOȘ, poet popular Nelu DANCI și Vasile BELE):
- http://ebibliothecaseptentrionalis, Baia Mare, (revista BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS);
- moaraluigelu.blogspot.com, Lucăcești, Maramureș, coord.
prof. Gelu DRAGOȘ;
Să
scriu de dragoste de femeie, mi-e greu,
Iubitu-le-am
mereu!
Tinerețea
mi-a fost plină de dragoste de femeie.
Am
fost fericit, am suferit pentru ele.
Fiecare,
am ales o femeie,
Frumoasa,
strălucind ca soarele.
Am
transformat-o în soție, în mamă,
Fără
teamă
Că
şarpele Evei aduce ispita
Şi
va strica,
Şi
va slăbi legamântul
Pe
care pioși l-am facut
Când,
de sus, de pe boltă,
Ne
privea
Şi
parcă ne mustra
Sfântul.
Vina
să dai, pe cine?
Pe
altul, pe alta, pe tine, pe mine?
Pe
şarpele Evei ce pândește și vine
Cu
oferte ce îți par „daruri divine”?
Să
scriu despre dragostea de femeie!
Enigma,
abis, fierbinte scânteie...
Dorința
carnală
La
care tu și eu dat-am năvală.
Fericire
de o clipă
Puținul
regret se topeşte, pică.
La
colț se iveşte o nouă ispită.
Tu,
cel mândru şi tare,
Tu,
cea ce te pretinzi virtuoasă,
Veți
cădea din nou în plasă
Întinsă
de şarpe
Ce
rupe unirea şi vă desparte.
Dar
vă place.
Nu
mai contează
Că-n
suflet nu-i pace.
Se
duce puterea, tinerețea;
Se
duc prospețimea și frumusețea.
La
orizont, bătrânețea
Cu
aduceri aminte...
Scriu
despre dragostea de femeie
În
patru cuvinte:
Dorință,
ispită, nestinsă scânteie.
Frumoasele mele
Celor
care au trecut pe la mine
Vă
spun că și acum vă iubesc.
Pe
toate şi vă doresc,
Chiar
şi pe cele uitate.
Pe
tine, blondina cu ochi de smarald,
Tu,
ce cântai când noi ne iubeam.
Pe
tine, micuļa cu sânii rotunzi,
Pe
tine, nebuno cu buze fierbinți.
Pe
tine, bruneto cu ochi de jăratic,
Picioare
lungi şi trup nebunatic.
Pe
tine, frumoasa frumoaselor mele,
Pe
tine ce te-am ales dintre ele.
Celor
ce vor trece pe la mine;
Că
o să mai fie timp și pentru ele,
Pe ele,
ce vor fi frumoasele mele,
Le
voi iubi precum pe cele
Ce-au
fost cândva frumoasele mele.
Firavul fir
Mă
uit în oglindă, privesc
Mirarea
ochilor de copil.
Drumul
vieții pe care păşesc
E
neprevăzutul, firavul fir,
Paiul
de care cu disperare mă-agăț
Când
greul în fața mea apare,
Ce-mi
pune inocența la încercare,
Ce-mi
deschide cartea din care să-nvăț.
Cum
firavul fir să devină
O
scară pe care să urc
O
cale fără grohotiş, fără tină.
O
undă prin care s-ascult
Glasul
care copilul ascultă
Melodia
care-l răsfață și îl încântă.
Glasuri
prin care descifrează enigme şi are-ntelesuri.
Ca
viața să-i fie în lirice versuri.
Mi-e
dor de ochii tăi întunecați
Ca
noaptea fără stele, fără lună,
Ca
și dorințele ce-ncep să-apună
Ca
munții-n neguri îngropați.
Mi-e
dor de ochii tăi ce-ascund mistere,
A
căror deslușire mai așteaptă.
În
mările de sud îmbietoare sirene
Cu
cântul lor din visuri mă deșteaptă.
Întunecați
sunt ochii, doar jarul din iris
Mai
luminează-o filă din ce-a fost dat și scris;
-
Viața se trece in dorul nesfârşit.
În
adâncimi, în întuneric plânge diamantul negăsit;
Dorul
de lumină, de strălucire pe sâni de frumusețe
Îl
saltă din străfunduri cu gesturi îndrăznețe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu