Medalion literar VICTOR MANOLE (Întorsătura Buzăului - Covasna)

Victor Manole, poet și scriitor

Date biografice: s-a născut la 19 aprilie 1948, în satul Sabangia, com. Sarichioi, din jud. Tulcea, din părinții Vasile și Ioana, agricultori înstăriți.

Domiciul stabil: oraș Întorsura Buzăului, Str. Mihai Viteazl, Nr. 143, Bl. 6, Sc. C, Et. 4, Ap. 14, Jud. Covasna.

Studii: - Diplomă de Licență – Universitatea „Transilvania”, Brașov – Facultatea de Inginerie Mecanică, specializarea - Autovehicule rutiere.

Poeziile mele au fost publicate în: ziarul „Monitorul de Făgăraș”, Condeiul Ardelean, Agora Literară-Liga Scriitorilor din România, Revista Astra – Buzăul Ardelean, Revista Claviaturi, Antologia literară, Ed. Napoca Nova, Ziarul „Mesagerul de Covasna”, Ziarul Observatorul de Covasna”.

Cartea „Personalități din Țara Făgărașului, din anul 1800 și până în prezent”, ed. a II-a 2015.

   Cărți de autor:

- „Gânduri și versuri despre lume și viață” (2011), tipărite de Editura Evrika Eurodips.

-„Nostalgie” (2011), tipărite de Editura Anamarol, București.

-„Trandafirii iubirii” (2011), tipărite de Editura Anamarol, București.

-„Anotimpuri” (2011), tipărite de Editura Anamarol, București.

-„Puterea cuvintelor” (2011), tipărite de Editura Anamarol, București.

 -„Raiul începe pe pământ” (2012), tipărite de Editura Pastel, Brașov.

-„Sunt și eu” (2012), tipărite de Editura Pastel, Brașov.

-„Întuneric cu lună” (2012), tipărite de Editura Pastel, Brașov. 

-„Masa tăcerii” (2012), tipărite de Editura Pastel, Brașov.

-„Cuvinte potrivite” apărută la începutul anului 2016, la Editura Haco Internațional din Ghimbav, jud. Brașov.

-„Paradigmele poluării și riscului tehnic în societatea contemporană”, apărută în 2018 de Editura Napoca Nova din Cluj-Napoca.

REMEMBER

Nu mai știu cum arăți

Amintirea o mai am.

Privesc poza ta de-atâtea dăți

Și-o pun la inimă balsam.

Te mângâiam de sus până jos

Pe iarba fragedă și verde.

Te sărutam foarte frumos

Prinzându-ți flori în plete.

Ești frumoasă ca o floare

Cu ochi albaștri, fermecători.

Erai neliniștită ca o mare

Ne sărutam de atâtea ori.

De fericită îmi cântai,

Privind mereu în ochii mei,

Iar eu ca soarele din mai,

Mă oglindeam în ochii tăi.

                                    

PENTRU NOI

Pentru noi-românii-

Eminescu pe-acest plai

Este spirit cu balsam

Peste rana-acestui neam.

Este un crâmpei de rai

Cum e vița rod în vie.

Este doină, cântec, nai

Și credința noastră vie.

Limba, fagure de miere,

Doină, bocet și tăcere.

Eminescu-i nemurire

Patriei noastre cinstire.

El e pasăre măiastră

De lumină și de sânge

Este nemurirea noastră,

Care dăinuie și-nvinge.

                        

DESPĂRȚIREA

Despărțirea de părinți

Totdeauna-i cea mai grea.

Ei se urcă printre sfinți,

Noi la ei cu rugăciunea.

La rugă îngenunchează

Lângă lăcrămioara mea

Și-n lumina ei curată,

Ei se odihnesc în ea.

Timpul ne fură mereu,

Părinții și oamenii dragi.

Drumul crucii tot mereu,

Îl urmezi, n-ai ce să-i faci.

                        

COPILE

Parfumul grădinii tale

Este patria ta copile

Tu mergi pe rouă agale

Și privește spre soare.

Aici în toate grădinile

Merii și cireșii înfloresc

Iar munții și stâncile

Flori de colț dăruiesc.

Îmbrățișează iubirea,

Sărută lumina și pacea,

Copile, cu inima ta caldă,

Ca ele, să nu se piardă.

Cunoaște bine Paradisul

Și zboară în lumină,

Aici îți realizezi visul,

În limba ta Română.

                       

PENTRU PATRIE

Nu pluti niciodată,

Pe Marea Nepăsării,

Ridică-te romăne și luptă,

Să ajungi la țărmul mării.

Istoria îți este poruncă,

Tu răsfaț-o cu iubire

Și în fiecare luptă,

Mângâi-o cu implinire.

Iubește-o cu puritate

Și cu lacrimi de rouă,

Fă-i totul și în toate,

Un progres de viață nouă.

Cântece de biruință,

Ridică-i pe a sa glie,

Cum ridică cu vioara,

Pe cer mândra ciocârlie.

Pune ramuri de măslin,

Prin poienile cu flori,

Iar poporului divin,

Lasă-i cerul fără nori.

            

FLOARE DE COLȚ

Veșnică minune

Și frumoasă floare,

Regină la înălțime,

Pân la mândru soare.

Te înalți frumos,

Pe orice colț stâncos.

Pe creastă de piatră,

De soare scăldată.

De ploaie udată,

De vânt mângâiată,

Floare albă fină,

Mândră în lumină.

Floare albă de mister,

Zâmbet cald și sincer,

Chip angelic și măreț,

Numit floare de colț.

Minune de pe creste,

În lume nu-i ca ea,

Ea a crescut și crește,

În România mea.

            

SĂ NU UITĂM

Să nu uităm pe toți aceia

Care s-au jertfit pentru țară,

Pentru ca să dăinuie România

Pe vatra străbună, milenară.

Să ne rugăm cu recunoștință

Și cu onorurile noastre militare

Pentru cei căzuți în neființă

Prin sacrificiul datoriei de onoare.

Prinși cu țara în vârtejul de foc

Al marelui război mondial

N-au avut bucurii deloc

Decât suferință de ultimul hal.

Cu foame și cu frig în oase

Au câștigat izbânzi glorioase,

Au fost umiliți în stil dureros,

Dar luptând, au câștigat frumos.

Românii au luptat flămânzi,

Dar s-au înălțat cu dârzenie

Pe culmi înalte de izbânzi

Pentru Neam și Patrie.

Soldații noștri, frați români

Au contribuit decisiv și bine,

Permanent cu simțul datoriei,

La gloria, onoarea armatei române.

                        

DOINĂ, DOINĂ

Eu cu drag te cânt la fluier,

Pe câmpii, poieni şi printre brazi,

Eşti cel mai frumos giuvaier,

De când sunt munţii Carpaţi.

Îmi eşti dragostea curată,

Şi te port mereu în suflet,

Moştenire-mi eşti lăsată,

De la dacii mei în cuget.

Eşti cântarea cea mai sfântă,

A acestui neam de-un sânge,

Iar când vremea e-ncruntată,

Tu mângâi ochii care plâng.

Şi zâmbet frumos, ai pe faţă,

Atunci când vremea e bună,

Ca un soare-n dimineaţă,

Ne străluceşti mândră cunună.

            

IUBITĂ ROMÂNIE

Ești copilăria mea,

Frumoasa mea țară,

Îmi ești soartă și viață,

Și dulcea primăvară.

Te vreau împlinită,

Veșnic îmbelșugată,

Între națiuni iubită,

Pură, prosperă, curată.

Ești sufletul meu

Și inima mea toată,

Maica neamului meu,

România geto-dacă.