voi scrie cu alb acest poem
care începe în mine să te strige
între noi cuvintele se clădesc goale
așa cunoaștem zidul - un cer
de colivii absurde și limpezi
ca palmele ce așteaptă apa cunoașterii
în noi se odihnesc lebede agapi mou
cântecul lor ne toarce tăcerea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu