VERȘ FUNEBRU LA MOARTEA POETULUI IOAN VOICU

(FINTEUȘU MIC - MARAMUREȘ)
Născut la data de 1949,
Decedat – 26 februarie 2020

Tristă, tristă adunare,
Ce-ați venit la a mea-ngropare,
Haideți aproape de mine,
Să vedeți ce-i omu-n lume!

Luptă omul și trudește,
Pe lume cât el trăiește,
Dacă Domnul la-nzestrat,
Viața-n poezii și-a dat.

Asta a fost viața lui,
În balade, poezii,
Zi și noapte, el scria,
Zi și noapte, medita.

Și-nterviuri o luat,
De la oamenii din sat,
Când seara se întorceau,
De la câmpul ce-l lucrau.

Balade și poezii,
În toate cărțile lui,
Care au fost publicate
Și de alții preluate.

Care s-au îmbogățit,
Pe el, nu au dat nimic,
Nici n-au vrut să recunoască,
Munca să i-o răsplătească.

Domnul Sfânt mă inspira,
Îngerul mă ajuta,
Să nu scriu de rău de nime,
Doar numai de fapte bune.

Ochii mei nu mă mai dor,
De lumina stelelor,
Nu mă dor că s-au închis,
Steaua mea, și ea s-a stins.

Eu mă duc nucul rămâne,
Nu știu cine a mai scrie,
Că el tot îmbătrânește,
La nime nu trebuiește.

Dar pe mine m-a iubit,
Scânduri el mi-o dăruit,
Să m-așez cu trupu-n ele
Și să-mi iau – LA REVEDERE!

La multe porți am bătut,
Să m-ajute la-nceput
Și la primari din comune,
Cu salar și lefuri bune.

Îi rugam în disperare,
Când aveam câte-o lansare,
De carte, cu poezii,
Sponsori îi treceam pe ei.

Acuma când plec din lume,
La toți m-aș ruga de bine,
De v-am greșit vrând, nevrând,
Azi eu plec de pe pământ.

Mărioară știi tu bine,
De când eu am stat cu tine,
Câte nopți nu am dormit
Și eu poezii am scris.

Eu mă duc și tu rămâi,
Alături de-ai tăi copii,
Nu mă uita-n rugăciune,
C-am fost alături de tine.

La nepoți și la nepoate,
Strănepoți și strănepoate,
Le mulțumesc cu iubire,
La a noastră despărțire.

Că au vrut să fie bine,
La plecarea mea din lume,
Să fiu dus cum se cuvine,
Acolo în veșnicie.

Voi surori și voi cumnați
Și toți prieteni adunați,
La care mi-am spus durerea,
Plângerea și mângâierea.

Nu mă dor picioarele,
De umblat cărările,
Cărarea mea s-a oprit,
Eu astăzi v-am părăsit.

Aicea aproape de-a dreapta,
M-așteaptă mama și tata,
Să le cânt o poezie,
Ce se-ntâmplă-n astă lume.

Le-oi spune că m-ați iubit
Și cu drag m-ați petrecut,
Verșul mi-ați făcut să-mi placă,
Acuma când plec de-acasă.

Să se facă noaptea noapte,
Brumă verde pe pământ,
Ochiul meu să cadă iarăși,
Lacrimă de dor și cânt.

Umbrele să fie cerul,
Care strânge unde nu-i,
Nici durere, nici iubire,
Peste cel al nimănui.

Sufletul să-mi fie iarăși,
Peste margine de vis,
Eu să fiu din nou același,
În lumina mea iubiți.

(autor IOAN BRETAN VARGA, diacon al Bisericii Ortodoxe Finteuşu Mic)

Foto: Gelu Dragoş