Două POEZII semnate MIRCEA DORIN ISTRATE

 

LEPĂDAȚI  DE  TOATE

 

Nu mai vin mocanii cu căluții iuți

Vinde-ne CIUBARE, FELDĂRE și BUȚI,

Sub ninsori de iarnă albă și curată,

Cum a fost în vremea, ceea depărtată.

 

La-nceput de iarnă nu mai trec prin sate

Turme de mioare, ducă-se-nstelate,

Înspre văi ferite, locuri de iernat,

Pân-o da iar colțul ierbii de-mbucat.

 

Nu se-aude TURCA, nu-s mai BUDUHALE,

Sperie copiii ce le ies în cale,

Nu mai umblă-n fală CHEMĂTORI la nunți,

Nu se fură noaptea porțile ca curți.

 

Iar în ȘURA POPII nimeni nu mai joacă

Hora cea focoasă, tuturor le placă,

Ca să facă PONTURI, zică-mi STRIGĂTURI,

Când se-ncinge jocul și mi-s în călduri.

 

Iar în seri de iarnă nu-s mai ȘEZĂTORI

Cu MUIERI bătrâne, fete și feciori,

Toarcă-mi fir din CAIER și-ncă din FUIOARE,

Să îmi țeasă pânză deasă la RĂZBOAIE.

 

Vremea să le trecă spună-mi la POVEȘTI,

Și din FLUIER, cânte DOINE  BĂTRÂNEȘTI,

Să petreacă-n voie, să se veselească,,

Ca de SUFLET încă, să mi se-ngrijească.

                              *

Azi, sunt alte timpuri, nu-i mai ca apoi,

Nu SE-NTOARNĂ vreme ceea înapoi,

S-a răcit cel suflet, ne-am răcit și noi,

Suntem biată TURMĂ și-n simțire, GOI.

                             

Am pierdut IERTAREA, RUGA și SMERITUL,

CALEA spre CERESCUL și JERTFELNICITUL,

LEPĂDĂM TRECUTUL și rămânem GOI,

Goi pe dinlăuntru și pe-afară BOI.

 

Oameni fără vlagă, proști cu suflet blând

Alții să ne MÂNE cum li-i a lor gând,

Dacă asta facem, asta merităm,

Tot ce-avem avere, altora să dăm.

                         *****

Vrem o altă lume. Iat-o! a venit,

O lăsăm pe vechea și ne-am pricopsit

Cu -ndobitocirea turmei mergătoare

Într-o nebunie, drept spre,  A B A T O A R E.

09.01.2022

          Mircea Dorin Istrate

 

 

DE VOM  PIERI

 

Aș aduna tot Raiuri peste Raiuri

Și cât Vecii sunt încă pe Vecii,

Să umplu Nesfârșitul până-n maluri

Cu Drag, cu Dor, cu Vise și  Iubiri.

 

Poate așa aș drege astă lune

De cât acum se scaldă în Păcate,

Și-n locul ei voi pune Fapte Bune,

Să mă înalțe-n fala lumii toate.

 

Așa ar fi de-ar face toți ca mine,

De-ar vrea și ei în toate o schimbare,

Că dacă noi n-o facem, apoi cine

În locul nostru fie de-ncercare.

 

De vom pierii vre-odată în pustie

Nu-i că vre-o mare luptă am pierdut,

Pieri-vom toți de-a noastră doar PROSTIE,

C-am dat al lumii RAI, la cine-a vrut.

 

10.01.2022

          Mircea Dorin Istrate