Ce câştigă Rusia, ce pierde Putin?

 

                                                                                         de Dumitru Păcuraru

Inevitabilul s-a produs. Rusia a atacat Ucraina după toate regulile unei invazii militare, din mai multe părţi. Singura latură din care armata rusă nu putea ataca teritoriul Ucrainei rămâne linia România, Ungaria, Polonia, Slovacia. Ucraina nu este o ţară mică. Raportată la România, are o populaţie dublă, la fel şi ca suprafaţă. Din punct de vedere economic, PIB-ul Ucrainei se ridica în anul 2021 la 160 de miliarde euro, în timp ce PIB-ul României se ridica în acelaşi an la 240 de miliarde euro.

Aşadar, comparând-o cu ţara noastră, ţinând seama de populaţie şi suprafaţă, Ucraina nu este o ţară dezvoltată. Din punct de vedere militar, după ce a cedat  Rusiei arsenalul nuclear moştenit de la URSS şi şi-a redus numărul de militari, Ucraina este o pradă uşoară pentru Rusia.

Este o chestiune de timp până să fie ocupată în întregime.  Uşor de ocupat, greu de controlat, vecina cu care avem cea mai lungă graniţă, poate susţine un război de uzură pe termen lung, cu mari costuri pentru ambele tabere.

Ce câştigă Rusia? Asta se întreabă şi populaţia Federaţiei Ruse. Îşi va termina Vladimir Putin cariera ca un mare conducător, refăcând vechiul imperiu comunist? Orice invadator, orice dictator nu poate sfârşi decât fie ca  Hitler şi Mussolini,  fie ca Stalin. Dacă expediţia ucraineană iese prost, Putin riscă să se confrunte cu o revoltă populară din partea ruşilor.

Indiferent de rezultatele militare, de un succes răsunător nu poate fi vorba. Putin a reuşit să-şi ridice în cap jumătate din globul pământesc, în timp ce celeilalte jumătăţi nu-i pasă.

  Războiul este la porţile Europei. Acest lucru interesează în cel mai înalt grad populaţia României. Ocuparea Ucrainei înseamnă că devenim vecini teritoriali cu Rusia, de la gurile Dunării până la Halmeu, Sighet, Suceava.

  Un element care îngrijorează întreaga Europă este ocuparea centralei nucleare de la Cernobâl  de către armata rusă. De asemenea, un vas turcesc a fost lovit în Marea Neagră de obuze ruseşti.  Întâmplătoare sau voite, astfel de incidente pot fi urmate de riposte dure din partea ţărilor afectate.

După primele zile ale invaziei se observă că armata ucraineană nu a dat dovadă de o rezistenţă fermă. Invadarea ei seamănă izbitor cu ocuparea Poloniei, a Cehoslovaciei, de către armata hitleristă. Este o problemă de timp, însă finalitatea nu poate fi alta.

Rusia nu are nicio şansă în faţa valului de proteste din lumea întreagă. În acelaşi timp 35% din populaţia Federaţiei Ruse nu sunt de acord cu invadarea Ucrainei. Se poate vorbi despre un sfârşit al epocii Putin? Este prea devreme. Depinde de mersul evenimentelor.

 Cum reacţionează opinia publică mondială, în general, dar mai cu seamă europenii care s-au trezit cu războiul la poartă? Încă reacţia este foarte slabă. Pentru că oamenilor nu le vine să creadă că este posibil să izbucnească un război la porţile Europei.

Cu toate că Rusia pare izolată, abia acum se vede că, totuşi, există foarte multe conexiuni economice, dar şi de securitate. Se credea că doar gazul rusesc a devenit o armă strategică, însă ceea ce îngrozeşte este poziţia lui Vladimir Putin care ameninţă că Rusia va reacţiona aşa cum nu s-a mai văzut în istorie. Având toate caracteristicile unui războinic medieval, liderul de la Moskova demonstrează că Rusia nu are doar gaz, ci şi arme, tancuri, avioane, rachete. Oficialii români, de la parlamentari la preşedintele ţării, declară la unison că România se află sub umbrela de securitate a NATO. Este liniştitor, însă nu suficient. Deocamdată marile puteri lovesc Rusia cu măsuri economice, cu un embargo cum nu s-a văzut nici în timpul războiului rece. Va răspunde Vladimir Putin cu  bombe adevărate? Avertismentul preşedintelui american este fără dubiu. NATO va răspunde pe măsura agresorului.

Până la urmă Rusia nu are nimic de câştigat din această aventură, iar Putin îşi joacă ultima carte.