Doi poeţi visători şi o poezie modernă

 

Poeta Limona Rusu mi-a mai dăruit o carte de poezii „Poezii îngemănate – Antologie volumul III”,  scrisă împreună cu poetul moldovean Victor Cobzac (VicCo). De ce „VicCo” nu ştim, chiar mi se pare puţin copilăresc. Ştiu însă, la lecturarea tuturor poeziilor, că poemele celor doi autori sunt inedite, interesante. Apărută în condiţii grafice deosebite la editura „PIM” Iaşi, cu o copertă originală semnată de grafician Mihai Cătrună şi ilustraţii semnate de conf. univ. Victor Cobzac cartea mi-a plăcut în general.

Poeziile îngemănate al Limonei Rusu şi Victor Cobzac îmi amintesc de o experienţă asemănătoare a lui Mircea Ivănescu şi Rodica Braga, concretizată în două volume: „Comentarius perpetuus”, parabole, Editura Dacia Cluj Napoca, 1986 (vol. I) şI Editura Imago, Sibiu, 2003 (vol. II).

Păstrând proporţiile, volumul „Punte peste aşteptări”, Suceava – Chişinău. 2020 poate fi considerat o experienţă interesantă de „poeme în oglindă” în care autorii folosesc motto-uri unul din poemele celuilalt, dar poţi avea şi senzaţia de redundanţă în urmărirea experimentului liric.

Dialogul între autori este direct: „Mai stau lângă tine să învăţăm/limbajul inimii” ... „doar lângă tine mai stau să-mi arunci/roi de fluturi în sufletu-mi limpede” (L. Rusu, „Mai stau lângă tine”), pag. 174.

Replica sau poemul în oglindă al lui V. Cobzac sună în felul următor: „Ai loc şi în suflet, las uşa deschisă/Să intre orice anotimp pe rând.../Să le sărbătorim frumos ca gospodarii/În capul mesei Dumnezeu, la altul lăutari...” (pag. 175).

Poemele sunt precedate de o prefaţă a Rodicăi Lecu, pretenţios intitulată „Punte peste aşteptări – viziune platonică a erosului mimat subdiacent în universul ficţional şi exuberant, în temeritatea poetică a doi visători moderni!...”

Surprinzător, prefaţatoarea afirmă că însumarea versurilor celor doi se realizează prin dematerializarea ideei de dragoste ca şi uniune fizică, ca şi scop în sine, ca şi eros, ca altă senzaţie de împlinire, o subtilă senzualitate morală (curioasă sintagmă), un alt palier emoţional şi empatic (pag. 4).

Se vorbeşte de asemenea de un melanj de contraste regeneratoare a admiraţiei şi ataşamentului platonic, decent, spontan, natural şi veritabil, ca într-o oglindă abstractă.

Din aceeaşi prefaţă aflăm că volumul a fost conceput şi realizat într-un timp record, poemele fiind elaborate în doar 25 de zile!

„Senzualitatea morală” mi se pare contrazisă de unele poeme. Citez din două poeme în oglindă: „...să mă respiri ca pe o floare venită de nicăieri/...să mă cutreieri cu doruri dulci şi vorbe meşteşugite.” („Vis de toamnă” de Limona Rusu, pag. 108, cu motto din poemul „Amintiri din copilărie” de Victor Cobzac). Şi în oglindă: „Cu sânii goi... pe ju-mă-ta-te/Catifelaţi, roşu de brumă sfârcul...” (pag. 109).

Citez şi o strofă care reflectă „ataşamentul platonic” dintre coautori: „...Mai stai lângă mine să-ţi povestesc/cum lumina din stelele mii se plimbă pe trupu-mi/de zeiţă ce-şi vinde la talciocul destinului/eternul pe-o oră de iubire nebună cu tine.” („Mai stai” de Limona Rusu, pag. 70).

În unele poeme sunt versuri comune, în sensul că se regăsesc în ambele poeme îngemănate. Poemul „Încercare” de Limona Rusu începe cu versul „Intri adânc în sentimente numai dacă ştii să-noţi” (pag. 88), iar poemul „Numai dacă ştii să-noţi” de Victor Cobzac se încheie cu versurile: „Intri adânc în sentimente/Numai dacă ştii să-noţi!?” (pag. 89).

Am să închei cu ce a spus Rodica Lecu despre această apariţie editorială: „Remediu împotriva frivolităţii, a sensului încifrat din retrăirea şi redarea contradicţiilor senzitive, volumul este o diversiune magistral regizată de incontestabilii poeţi, aceşti visători moderni, pentru a înţelege ad literam dragostea!...

                                                                                       Gelu DRAGOŞ, U.Z.P.R.