Într-o declaraţie pe care n-a preluat-o de mai nimeni, Jamie Dimon, unul dintre cei mai mari golani ai finanţelor mondiale, avertiza asupra faptului că sancţiunile atomice împotriva Rusiei se pot dovedi asemănătoare unui glonţ pe care ţi-l tragi în picior. Mă rog, nu acestea au fost cuvintele sale, dar cam asta ar fi trebuit să înţeleagă oficialii care acum ţin discursuri sforăitoare prin parlamentele lumii, fiind aplaudaţi asemeni lui „Ceauşescu reales/la al 14-lea Congres”.
Să ne înţelegem bine, excluderea de la SWIFT produce
o ruptură practic totală a unei ţări faţă de lumea comercială. Companiile
proprii nu-şi mai pot primi banii pentru mărfurile sau serviciile pe care le
oferă, fiind astfel sortite falimentului. Singura soluţie pe care o ai este
aceea de a-ţi consolida economia internă şi de a încerca să supravieţuieşti
folosind proxy-uri financiare care, dincolo de preţul piperat, le oferă
duşmanilor tăi o monitorizare strictă a fluxurilor tale financiare. Din acest
punct de vedere, suspendarea Rusiei echivalează cu o bombă atomică lansată
asupra economiei ţării.
Ceea ce ar trebui totuşi să ne întrebăm este dacă
ruşii nu ştiau ceea ce va urma. Trebuie să fii copil ca să nu înţelegi că nu ar
exista analişti care să fi intuit ceea ce urma să se petreacă. Mai mult, voi
supralicita spunând că fişa postului i-ar fi obligat să lucreze cu variabile
mult mai radicale. Toată lumea ştia că Ucraina e o nucă tare pentru ambele
părţi. Controlul Ucrainei dă NATO posibilitatea unui şah mat istoric la adresa
Rusiei, în timp ce acum, cucerirea Ucrainei poate da Rusiei acces la o groază
de ticăloşii şi secrete americane lăsate de izbelişte pe acolo. Dar să lăsăm
de-o parte războiul şi să ne concentrăm pe partea economică.
Dimon spune transparent că sancţionarea cu SWIFT-ul,
dincolo de ceea ce i se întâmplă Rusiei, nu va face altceva decât să instituie
neîncrederea generalizată în dolar. E suficient să nu fii pe placul
preşedintelui american, că imediat armaghedonul financiar se prăvăleşte peste
tine. Cu siguranţă că, în acest moment, China a înţeles perfect lecţia
rusească. Banul, dacă e într-adevăr ban, trebuie să fie fluid şi, mai mult
de atât, nepărtinitor. Banul aparţine buzunarului în care se află şi circulă
dintr-un buzunar în altul fără probleme. Banul n-are miros. Dacă aceste
condiţii minimale nu-s îndeplinite, banul decade din calitatea sa de ban şi se
transformă în altceva.
În cazul conflictului actual, cu toate că nimeni n-o
spune, dolarul şi euro nu mai pot fi consideraţi bani, ci instrumente
ideologice. Banul nu are cum să fie ideologie. De aceea, indiferent de partea
în care te afli în acest conflict, ar trebui să înţelegi că, dincolo de
lovitura teribilă primită de ruşi, avem reacţiunea în faptul că banii
occidentali nu mai sunt bani. Şi, cu siguranţă, indiferent de deznodământ,
sistemul monetar actual dezvoltat în jurul dolarului va trebui schimbat. E un
eveniment care va arunca SUA într-o groapă de gunoi a istoriei întrucât, într-o
cantitate covârşitoare, economia sa se bazează pe coruperea banului prin producerea
discreţionară de monedă în interesul grupurilor mondiale de infractori
economici.
Cu siguranţă, dacă aş fi Putin, primul lucru pe care
l-aş face ar fi replica economică, o chestie pe care n-o văd acum. Trebuie să
înţelegeţi că sancţiunile economice lovesc toate activele ruseşti care sunt în
străinătate. De exemplu, dacă aţi cumpărat gaze de la ruşi pentru luna aprilie,
asta înseamnă că trebuie să-i daţi banii lui Putin până atunci, iar el vă
livrează gazul. Oricât de binvoitori aţi fi, pur şi simplu nu-i puteţi vira
banii pentru că Rusia nu mai există pe SWIFT. Ce puteţi face este să viraţi
banii într-un cont din Elveţia, dar nici acolo nu are acces la bani. Astfel
încât, din punctul ruşilor de vedere, banii aceea sunt inexistenţi. Ei bine, ce
poate face Putin? O variantă ar fi să oprească gazul, doar că ar sări toate
flaşnetele să arate cu degetul la „agresiunea Rusiei”, în ciuda faptului că
operaţiunea rusească ar fi cât se poate de justificată. Însă adevărata
retaliere ar consta în atacarea poziţiei de forţă a SUA, anume a sistemului
financiar. Cum se poate face asta? Extrem de simplu: Rusia ar putea cere plata
gazelor exclusiv în aur. Vă gândiţi că nu ar fi posibil? Ba da, ar fi foarte
posibil, iar la tensiunile existente la ora actuală în lume, această mişcare ar
genera una teribilă întrucât preţul aurului va exploda, în timp ce încrederea
în dolar şi valutele legate de acesta s-ar prăbuşi. Aveţi idee ce nebunie s-ar
petrece?
Când spunea despre pierderea încrederii, Jamie Dimon
fix la o chestie de-aceasta se gândea. Doar că … nu se întâmplă nimic. Ruşii se
comportă ca nişte momâi depăşite de situaţie, în timp ce ucrainienii, prin
departamentul lor de psyops par a câştiga narativul. Mai sunt câteva elemente.
În primul rând gazul: nemţii sunt împinşi să renunţe la NordStream 2. OK, pare
„logic” în contextul războiului. Doar că mai e un element ciudat, anume că
americanii cumpără în continuare petrol de la ruşi, cu toate că, din punct de
vedere energetic, nu sunt în situaţia disperată a Europei. Păi ce-i asta?
Unde-s sancţiunile?
Mai am o ştire: Italia a declarat stare de urgenţă
până la 31.12.2022, chipurile din cauza situaţiei din Ucraina. Aş întreba
ce-are sula cu prefectura, doar că sunt deja destul de hârşit şi înţeleg
semnalele. Italia e prima, o să urmeze Franţa, Germania s.a.m.d. Undeva, în
toată nebunia, vom urma şi noi pentru că „aşa fac toţi, doar n-am fi noi mai
deştepţi”. Şi uite-aşa revenim la coteţ fix atunci când credeam că am scăpat de
el. Nu e ciudat? După doi ani începem din nou cu stări de urgenţă şi alertă? Ce
e asta???
Din acest punct de vedere mie-mi pare a fi blat.
Poate vă întrebaţi ce câştigă Rusia? Hai să ne gândim. La prima strigare
câştigă ce vrea din Ucraina. Apoi, dacă ne uităm la cotaţii, câştigă un preţ
mai mare la petrol. Dublu faţă de cât lua în urmă cu o lună. Dar cu gazele ce
face? Ţineţi-vă bine: le va vinde în Europa ca LNG, dar prin intermediul
americanilor. Ce înseamnă asta? Un preţ mult mai mare. Astfel Europa e lăsată
în continuare americanilor, dar rusul îşi încasează un tribut mai mare. Ceea ce
ar fi reciproc avantajos.
Iată-ne aşadar din nou în incertitudine. Până
una-alta nu ştim exact ce se întâmplă acolo. Echipele psyops turează la maxim
astfel încât propaganda merge înainte. Dacă ruşii sunt într-adevăr slabi sau
fac doar un blat tembel vom vedea abia peste un an sau doi. Ceea ce vreau să
spun este că există doar două variante: ori război total, ori circ total. În
ambele cazuri noi, ca oameni simpli, ieşim prost.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu