Se moare, Doamne, nu ştiu ce-ar fi viu,
Tu ne-ai făcut s-ajungem către moarte,
Habar nu am dacă am vrut să fiu
Plăcerile spre naştere nu-s
fapte.
Se
moare, Doamne ca să nu
mai fim,
Să ne rămână-urmă numai moarte,
Tu ne-ai făcut să nu mai dăinuim,
Dar cum rămâne să avem şi soarte.
Şi pân` la urmă iartă, stăruim,
Nu va fi o amintire să ne poarte.
Noi între noi mai trebuim,
Acum nu suntem decât...la o parte!
CONSTANTIN
MÎNDRUŢĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu