Scrieri despre "Scrieri literare" de OLIMPIA MUREȘAN
Momentele
de graţie ṣi inspiraţie pe care le-a valorificat în comentarii de
pretenţie filosofică, despre opera
confraţilor ṣi memoria colectivă a Maramureṣului magic, Olimpia Mureṣan le-a
tezaurizat, adunȃndu-le în consistentul volum "Scrieri lierare" ṣi de aceea fiind pus în
situaţia de a înţelege scrierile
(eterogene ṣi cu tematică atȃt de diversă) care cuprind cam tot ce-a însemnat
emoţie ṣi preocupare artistică într-un anume moment al vieţii scriitoarei (o
subtilă creatoare de text literar) îţi pui la încercare sarcina de a o înţelege
pe complicata ṣi complexa autoare a textelor pe care nu le putem aborda decȃt dintr-o perspectivă holistică, fără
pretenţia că în final demersul nostru să exprime consistenţa întregului.
Autoarea
ne buimăceṣte pur ṣi simplu, fiindcă-i preocupată de subiecte atȃt de diverse
pe care vom încerca să le descifrăm ṣi eventual să le cuprindem într-o matrice,
unde un firav element comun o să ne ajute (eventual) să-i înţelegem
personalitatea fiindcă numai aṣa putem să-i analizăm opera Olimpiei Mureṣan, după cum urmează :
- forţa
ocultă a eroului care marchează locul (de parcă ar fi fost mesagerul lui Dumnezeu pe acele locuri) de-a
fost capabil să dea valoare toponimică cu numele său locurilor prin care a
trecut, fapt care ne dezvăluie o însuṣirea aparte a sufletului maramureṣan,
care-ṣi asumă apartenenţa locurilor prin care a trăit eroul intrat în conṣtiinţa
colectivă (vezi cazul Pintea imortalizat în toponimele de la Rîmeţi – comuna
Mireṣu Mare) ;
- demisia
paznicului indulgent devenit generos cu avutul obṣtesc dacă era îndemnat să
guste dintr-o palincă bună oferind în compensaţie dreptul de a fura
"porodici" ṣi "pepinirioṣi" ;
- despre
"cheiţa mamei de la scrinul de ieri", cȃnd într-o ipotetică maṣină a timpului
(sigur pilotată defectuos) fetiṣurile de ieri se transformă în decadenţa
vremurilor noi care renunţă fatal la "visul unei umbre ṣi umbra unui
vis" (Mihai Eminescu) ṣi nici măcar minţile geniale gen Stephen Hawking nu
oferă rezolvare, lăsȃndu-ne tot la mȃna lui Dumnezeu ṣi la rugile noastre
pentru pȃinea cea de toate zilele, iar bunele intenţii ale lui Ștefan Hruṣcă,
canadian prin adopţiune, de a păstra intactă splendida limbă a strămoṣilor noṣtri
ṣi a noastră, în arta lui (n-a cȃntat
niciodată vreun cȃntec de-al lui în limba engleză) par a nu fi suficiente ;
- ciocȃrlia
care prin unicitatea trilurilor fără egal pare să certe soarele către care
zboară (cȃntȃnd în zbor) pȃnă la epuizare ca apoi să se rostogolească către
pămȃnt pentru a impresiona (începȃnd din astral ṣi pȃnă pe marile scene ale
lumii la evenimente mondiale) artiṣti ca George Enescu (Rapsodia Romȃnă),
Angheluṣ Dinicu, Sava Pădureanu (vezi inaugurarea Turnului Eiffel) ṣi mai nou
pe Gheorghe Zamfir care a rupt mȃinile
spectatorilor care-l aplaudau in marile săli de spectacol ale lumii cu
interpretarea sa magnifică, parcă încuvinţată direct de Dumnezeu ;
- problema
armei Covid 19, fără ca inamicul să fie identificat ṣi precizat ;
- dilema :
ce-i lumina, undă sau corpuscul, încercȃnd pȃnă la urmă să-i dea
crezare lui Einstein ("lumina e lipsa
întunericului") ṣi încercȃnd să se lămurească într-o ipotetică conversaţie
cu îngerul său Mihail.
*Ḯn orice
caz scrierile de pretenţie filosofică par s-o captiveze, încercȃnd să-ṣi
explice : adevărul universal (cosmic), subconṣtientul, forţa rugăciunii, vrȃnd
parcă, să se ia la trȃntă cu Swami Sivananda cȃnd vrea să înţeleagă
"Puterea gȃndului", puterea iubirii ca cea mai puternică motivaţie a
lumii, ajutată ṣi de lectura romanului "Ḯntoarcerea în timp" de
Milian Oros (rămȃne captivă intenţiei de a-ṣi lua informaţiile de la gȃnditorii
ṣi artiṣtii locali).
Ḯncearcă
să înţeleagă complicatul sistem care-i omul ca trup ṣi suflet, mergȃnd pe mȃna
lui Platon, care spune că la moarte sufletul (conṣtiinţa lui) "se
întoarce, de unde a venit" ṣi apropiindu-se în înţelegere de Euripide care
pretinde că moartea este adevărata naṣtere cȃnd spiritul se eliberează din
trupul (supus tentaţiilor ṣi voluptăţilor) în care este ţinut captiv.
Are idei
interesante despre dans ca ritual ṣi demers cognitiv atunci cȃnd starea de
transă poate produce adevărate epifanii.
Cȃnd vorbeṣte
despre dascălii din Țara Codrului, nu pot să fac comentarii fiindcă nu le
cunosc nici opera ṣi nici faptele.
Despre
Dragoṣ Gelu (pe care-l cunosc ṣi despre care am să scriu) ṣi Gabriel Cristian
Moraru, scrie ajutată ṣi de lecturile temeinice pe care le are despre Mircea
Eliade ṣi-n felul acesta îṣi ia dreptul de a-l eticheta pe Gabriel ca pe un
veritabil eliadolog.
Despre
buna convieţiuire între romȃni ṣi maghiari înainte de ’89 ṣi situaţia de acum,
amintind despre gara de la Ulmeni-Sălaj ṣi perspectiva relaţiilor dintre cele
două etnii acum cȃnd interese străine
neamului vor să le învrăjbească ṣi nu să menţină armonia convieţuirii.
Poate de
aceea aminteṣte despre "Graiul în Chiuzbaia – Expresii locale" de
Vasile Bele, care are meritul de-a pune în valoare particularităţile de limbă
("Particularităţi de limbă") din satul Chiuzbaia ("i-o datu-i de
ṣtire" ; "i-o îmbătatu-i pe toţi din car", etc.).
Interesanta poveste dintre Ina ṣi Iza ṣi salvarea de la penibil de către
inspectorul CFR, în trenul care le ducea în oraṣul în care urmau să susţină
examenul de admitere la facultate (pe care l-au ṣi trecut cu bine).
Despre
Irina Vera Terebeṣi, ṣi anotimpurile sale am făcut ṣi eu un comentariu
consistent ṣi de aceea consider că acolo am spus ce aveam de spus.
La fel
despre Iulia Dora Marinescu.
Comentarii
despre autorii pe care nu-i cunosc, nu fac (poate pe viitor, cȃnd am să încerc
să-i cunosc lecturȃndu-i).
Pȃnă
atunci scuze pentru : Costel Neacṣu, colaboratorii revistei "Izvoare
codrene" ṣi fondatorii revistei "Mărturii maramureṣene",
revistei "Sintagme codrene" ṣi toţi ceilalţi scriitori analizaţi cu
fler ṣi competenţă de Olimpia Mureṣan ( ṣi despre care eu, din păcate, n-am
apucat să mă informez).
Ḯn orice
caz doamna Olimpia Mureṣan, prin prezenta lucrare ṣi-a întocmit o veritabilă
ladă de zestre pentru momentul (care a venit) cȃnd notorietatea o va ademeni cu
"Mantia celebrităţii", cum ar spune Marian Nencescu.
Ică
Sălişteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu