LILIANA ROIBU, PIATRA NEAMŢ

 Femeia, un nou anotimp în literatura contemporană- interviu realizat de jurnalist, prozator, poet, promotor literar şi cultural Mariana Moga, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

Scriitoarea Liliana ROIBU s-a născut în Bucovina. Este fiica lui Anton și Elena Nemțanu, căsătorită, mamă a trei fii. Studii superioare, Absolventa Academiei de muzică “Gheorghe Dima” Cluj Napoca, licențiată în Muzică. Profesor, muzician, scriitor, poet, folclorist, traducător, interpret, promotor cultural, culegător de folclor.

Face parte din: Liga Scriitorilor Români- Iaşi, Filiala Nord- Est, Asociația Mondială a Poeților, Academia Mondială de Literatură, Federația Muzicienilor din România, este Preşedinte ASCIOR Piatra Neamţ, director Vocea Literară

Autor de cărţi: “În atingerea infinitului”, „Regina Nopţii de Alb”, “Inelul cu diamante”, „ODYSSEY Internațional Anthology WORLD LITERATURE”, în lb. engleză,”Ludwig van Beethoven prin prisma sacrului. Analiză Missa în Do major”, „Colierul Porumbiței”- volum de poezii și proză, bilingv, gata de tipar,“La fântânița cu dor”- Antologie Internațională cu CD, în limba română, gata de tipar

„Cutremurul lacrimei de jad” – volum de poezii și proză, gata de tipar;

Coautor în nenumărate antologii.

MM -De unde şi când a apărut nevoia de a scrie?

LR -Cred că de la începuturi am fost înzestrată cu har, Dumnezeu a aşezat în mine darul de a scrie, de a picta, sculpta, de a cânta, activând energiile creatoare, ca eu să le pot cultiva.

Încă din şcoală îmi plăcea să compun, aveam pe carneţele idei, extrase din cărţi, citate, fragmente. Am creat probleme de fizică-chimie, propuse pentru Reviste, concursuri, olimpiade. Apoi, în adolescenţă am făcut parte din Cenacluri de literatură şi folk.

O decizie de a scrie s-a desprins din dragul de lectură, cercetare, adoram să ascult poveştile celor din jur. Mă fascinau istorisirile bunicului dinspre mamă, Florea Nicolae, veteran de război, prizonier în lagărul din Siberia, decorat cu preţioase medalii, iubitor de tradiţii şi obiceiuri. Parcă-i aud vocea frumoasă... De o memorie fabuloasă, avea o precizie în descriere, calmitate, cred că, i- am moştenit felul de a povesti în cele mai detaliate aspecte. Eu şi fraţii mei îl ascultam cu atâta drag, impresionaţi de tot ce auzeam, cunoşteam fiecare colţişor, voievod, soldat, mă simţeam ca o eroină într-un film de cinema. De cele mai multe ori, eram părtaşă la evenimentele evocate.

MM- Când aţi simţit nevoia să daţi şi altora să citească ceea ce aţi scris? Şi când aţi ştiut că ceea ce scriseseţi e bun de publicat!

LR -Din copilărie, în adolescenţă, am avut ca mentor pe profesorul de Limbă şi literatură Graţian Juncan, Liceul de matematică-fizică „Dragoş-Vodă” Câmpulung care mi-a fost un bun model. Îmi doream să ajung să pot împărtăşi şi altora… a sosit acest lucru… după ani, mamă fiind, citind fiilor din manuscrisul nou pregătit, cu titlul sugestiv „În atingerea infinitului”, am hotărât să scot la lumină, de data aceasta, cartea proprie. Înainte de aceasta am scris o carte ştiinţifică. Şansa de a merge pe un drum drept am primit-o de la părinţii mei, mentorii care au crezut în mine, în capacitatea de autodepăşire, m-au sprijinit, m-au încurajat, m-au inspirat. Familia mea, copiii, fiul Grigorie Roibu, nepoata Luiza Nemţanu, şi-au pus îndemânarea, priceperea, în realizarea cărţilor. Am consultat profesionişti, critici, cercetători, jurnalişti, etc.

MM- V-aţi gândit să abordaţi şi un alt gen literar sau aţi descoperit ceea ce vi se potriveşte cel mai bine?

LR -Visul meu de a scrie un roman este prezent, încercări au existat, schiţe, manuscrisul la „Dragostea învinge”, nu l-am publicat, consider genul liric mult mai apropiat de stilul meu. Versurile par a-mi fi precum copiii, mă răsfaţă, sentimentele năvalnice se prind ca într-o horă, se desprind armonios, săltând în lumina sufletului. Fiecare gând pare a fi un strigăt fierbinte ce se agaţă de imensitatea cerului. Am convingerea că ideile şi emoţiile adevărate, profunde pot fi croşetate cu eleganţă în ochiurile de mătase ale poeziei. Simt fiecare vers.

MM-Care este cartea preferată?

LR -Cărţile marelui scriitor Feodor Mihailovici Dostoievski “Crimă şi pedeapsă”, “Idiotul”, “Fraţii Karamazov”,

Însemnările care au la bază filosofia existenţialistă.

MM- Vă recitiţi primele cărţi? Ce sentimente vă încearcă?

LR - Desigur! Sentimente ciudate se petrec în lăuntrul meu, e un soi de plăcere cu neplăcere, bucurie-tristeţe, unele poezii par a fi desprinse din basm, de pe tărâmurile nisipurilor mişcătoare, altele par a fi scrise de forţe divine, altora par să le lipsească ceva, cele mai multe sunt precum rugăciunile. Retrăiesc momente care generează fiori de linişte şi încântare, de tulburare şi uimire, de dragoste şi dor, de suferinţă şi alinare.

MM-Credeţi că scrisul se învaţă sau e un dar inefabil?

LR -Ador cuvintele, metaforele! E un har să poţi scrie, să poţi da muzicalitate, vibraţie, culoare, să poţi face să vibreze pe alţii, să aduci linişte, bucurie, căldură, trăind intens.

Am fost înzestrată cu acestă vocaţie de a scrie, am cultivat-o cercetând, studiind, ascultând, învăţând, citind cât mai mult, făcând exerciţii de gramatică, am alocat un studiu aprofundat, am citit multă critică, poate şi primii ani ca profesor de limbă şi literatură română şi-au pus amprenta.

MM- După ce aţi terminat de scris un manuscris îl recitiţi, vă mai întoarceţi la el?

LR - Citesc şi recitesc tot ce scriu, ori de câte ori simt nevoia.

Adaug, îndepărtez ce este de prisos, finisez. Atribui timp scrisului, pricepere, forţă. Se întâmplă, ca uneori, să dau frâu liber gândurilor într-o ploaie ce loveşte albul hârtiei, apoi, adun strop cu strop într-o oază de lumină. Mă simt responsabilă de a da vieţii mele un sens.

MM-Făcând o analiză a literaturii actuale, ce ne puteţi spune despre tot ce se publică în prezent? Care este părerea dumneavoastră despre piaţa de carte din România?

LR -Poate că piaţa actuală prezintă acea imaturitate, acea lipsă de transparență. Este destul de greu să-mi fac o imagine corectă asupra actualei piețe din ţara noastră, să realizez un plan editorial convenabil, deoarece nu există statistici credibile pentru cât, ce se produce, cât se vinde, ce se consumă.

MM-Există o altă carte în lucru? La ce fel de cărţi să ne aşteptăm în viitorul apropiat?

LR -Dragoste și rugi”- carte în lucru, din 2009, “Fântâna de gânduri”- volum de poezii, “Lampa cu flacăra aprinsă” – poezie și proză ,“Dragostea învinge”- schiță roman, din 1990, “Lira lui Orfeu”- teatru, schiță dinainte de Revoluția din 1989, “O lacrimă de cerneală”- basme , carte preluată din manuscrisul neterminat de liceană, cu desene proprii, din 1986.

MM-În încheiere ce gânduri vreţi să transmiteţi cititorilor?

LR -Ţie Mărite Cititorule, care vei trece pragul inimii, luându-mi pulsul, culegând din adâncul oceanului sufletului, într-o clipă de răgaz, îţi las mărgăritarele iubirii! Înmulţeşte-le în şiraguri bune şi frumoase care să strălucească dincolo de vremuri, de minte, trup şi suflet, creându-ţi raiul!"