Johannis a fost și este o deziluzie...

 Și pentru mine, președintele Johannis (foto) a fost și este o deziluzie. Ar fi trebuit să rămână director de liceu. Am fost cu toții seduși de stereotipul cutumiar, de imaginea neamțului: un om disciplinat, muncitor precis, știe ce vrea, bun organizator.

Ei bine, dumnealui nu a fost nimic din ceea ce am așteptat: un dușman de-al său, deghizat în consilier social, i-a sugerat ideea otrăvită de a câștiga popularitatea cu schiatul, cu pedala bițiclului. Pas cu pas...greșeli. Amestecul public, declarat, în ghena bătăliilor politice ale partidelor, pentru putere, a adâncit despărțirea de popor.

Se reia, în aceste zile dihorul politic al referendumului pentru demiterea sa.

Nu intâmplător acum, cînd iarna stârnește și hormonul revoltei mârâite, pe deplin justificată, de bâlbele decizionale ale unui guvern mânuit frenetic, de niște sforari dibaci, este pusă din nou pe tapet.

Mă gândesc la cele câtea zeci de mii de oameni care, cu semnătură, și-au dat datele personale, unor persoane, cu apartenență politică, pe un formular A4, fără nicio valoare juridică. S-ar putea trezi cu surprize.

Mă îndrept, spre final de gând, spre vehemenții demiterii Președintelui: măi, plelor, de ce nu v-ați ridicat cu referendum, când Iliescu a asmuțit minerii asupra oamenilor nevinovați, când le-au rupt oasele cu capul de furtun și pe câțiva i-au pus între patru scânduri? Când pe sub mână șmecherește a aprobat vânzarea unor valori materiale ale neamului?

De ce nu ați cerut anularea alegerilor ( măsluite) pentru al doilea mandat al lui Băsescu?

Cele mai multe critici vehemente și soluții cu roexit le primim de la unii, nu mulți, dar bătăioși tare, care, în 22 decembrie 1989, luptau și ei, dar pentru intrarea în grațiile unui ovul.

Într-o zi ca aceasta, cu spiritul Crăciunului umblând prin târguri, posomorât, lipsit de suflet, l-am auzit pe un tânăr frumos și convingător, psalmodiind în bemoli, " Treceți, batalioane române Carpații !".

În urmă cu vreo 4 luni era întrebat dacă și-ar apăra țara cu arma în mână? Acum că pute a război sângeros? Răspunsul lui de tânăr patriot a fost simplu, fără echivoc: " Dar țara ce mi-a dat?!”"

Autor: Cornel UDREA