Cu brad împodobit aștept Crăciunul
Și cu speranțe prinse-n ramuri mici,
Să nu mai fie oameni răi niciunul,
Ce ustură și ard ființa noastră
Și tulbură simțirea de om bun,
Să înflorim ca florile în glastră
Și să-nverzim ca ramul de alun.
Colindul nostru să-ncălzească firea
Și să vestim prin cântec pe Iisus,
Să ne-nțelegem rostul și menirea
Cum ne-au fost scrise-n cărțile de sus.
Cu bucurie s-așteptăm în casă,
Puterea-nțelepciunii s-o-nvățăm,
Cu bunătăți să umplem orice masă
Și-n suflete iubirea s-o-nălțăm.
Tu, brad frumos cu cetina tot verde
Să fii mereu un sol de farmec plin,
Între pământ și cerul sfânt ce vede,
Cu ochiul Lui de împărat divin!
Autor: Aurelia Oancă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu