sâmbătă, 24 decembrie 2022

Protest împotriva comercializarii și bagatelizării sărbătorii Nașterii Domnului!



Să vă ierte Cel de Sus!
Prin satul nostru prea modernizat
se mai colindă câte una strămoșească,
căci cei bătrâni s-au dus, dar ne-au lăsat
averea lor, ce-ncepe să se risipească.
Mai sunt pe ulița pustie cete de copii
dar fără străiți peste-un suman de oaie,
ci doar cu telefoane ce "latră " melodii
din tobe vechi si sparte, și strâmbele butoaie.
"Urlatul" lor, ei spun, c-ar fi colindă,
dar e-o manea ce-nseamnă blasfemie,
pe care n-au rostit-o niciodată-n tindă
străbunii noștri din vechea Românie.
În casă, bradul trist, începe-a lăcrima,
că nu mai e cum fost-au ale sale neamuri,
împodobit cu mere, nuci, bomboane și o stea
și-ornat cu vată albă peste întinse ramuri.
Acum, e plin cu globuri și-electrice rețele,
de se sufocă, bietul, din vârf, la rădăcină,
sub el, cadouri mari, ușoare și mai grele
acoperă aroma-i de verde crud și de rășină.
Nici masa nu-i cum fost-a altădată,
așezată simplu cu pâine, cozonaci,
iar lângă ei sarmale, cârnați și o salată
de varză acră, ca de la vechii daci.
Pe ea tronează-acum mâncarea franțuzească
adusă-n zbor, de-ai noștri, din Paris,
care-au uitat și limba să-și vorbească,
spunând că ei trăiesc, de-acum, în paradis.
Așa ne moare obiceiul, graiul și cântatul,
așa, încet, ne piere tot ce-i românesc
c-a dat în noi blestemul, iadul, necuratul,
și se pierde-n vreme Crăciunul cel Ceresc.
Nu se mai naște Pruncul în ieslea încălzită,
iar steaua ce vestește, e-un astru ca oricare,
de-acum, doar plasma e cea sărbătorită
și primită-n dar de-un spiriduș mai mare.
Copiii-așteaptă moșu cu cadouri mii
din Laponia aduse de-o sanie ce zboară
cu reni zburdalnici, albaștri, aurii,
ce n-au văzut țăranii la ei pe ulicioară.
De atâția roșii moși, pe stradă, prin vitrine
ce dansează-aiurea și dau din fund, vulgar
nici nu mai știi dacă Crăciunul vine,
sau este vreo chermeză, de noapte, într-un bar.
Azi nu mai e Crăciunul o sărbătoare sfântă,
cu post și rugăciuni în seara de ajun,
ci o ploaie de reclame care te "încântă "
să-ți crească apetitul de poftă la consum.
De sus, din ceruri, se miră Dumnezeu,
cum s-a stricat de-o vreme acest popor?
care-a uitat și părăsit un crez, frumos, al său,
de parcă cele sfinte vin din... televizor.

Autor Iacob Oniga,
cu toate drepturile ce decurg din lege.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu