Ai plecat! Și ce dacă? Bine-ai făcut
și n-ai zis măcar; La revedere!
Cine-o să-mi mângâie trupul de lut?
Nu puteai cere la Domnu-o părere?
Ți-au înflorit ghioceii în priviri,
dar plânge-un cui în mâna răstignită.
Nopțile îmi sunt ca la începuturi,
iar plecarea-ți este binevenită.
Oare voi mai lua vânturi cu împrumut,
când se-apropie venirea tăcută și rece?
Cât sub tălpi se odihnește-un pământ,
umbra de lacrimă viața-și petrece.
Puiu RĂDUCAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu