de Gheorghe Pârja
Cu un sfert de veac în urmă, sosea în Baia Mare un
tânăr din Kiev, pe numele lui Serghei Lucikanin, care m-a uimit cu profundele
cunoștințe de literatură română și mi-a declarat fără ostentație, cu o
sinceritate desăvârșită: cu cât studiez limba română, cu atât primesc mai mult
inspirație divină. Cei care au avut îndoieli asupra acestei afirmații pot
urgent să le risipească, deoarece Serghei are argumente care întrețin arderea
unor idei de mare preț. Atât pentru ucraineni, cât și pentru români. Și ele,
argumentele, vin dintr-o luminată cunoaștere și folosire a Limbii Române. Pe
această temă am avut discuții folositoare și am devenit prieteni care se caută
cu fapta și cu gândul.
Serghei Lucikanin este profesor la Catedra de
lingvistică generală a Universității Naționale „Taras Sevcenko” din Kiev, unde
predă limba română și civilizație românească. Este și așa ceva la Kiev. Este
discipolul marelui lingvist Stanislav Semcinski, un ucrainean cu inimă română,
cum se autodefinea marele lingvist kievean. Cu el, Serghei și-a susținut teza
de candidat în științe filologice cu tema: „Universalitate și specific național
în gramaticile ucrainene și cele române în secolele XVII – XVIII.” Mai predă
limba latină, istoria filologiei clasice și civilizația bizantină, istoria
artei antice, introducerea în lingvistică la diferite facultăți ale
Universității Naționale. A publicat cărți despre Mihai Sadoveanu, I.L. Caragiale.
A tradus piese de Mihail Sebastian. A îngrijit ediția Eminescu „La Steaua” în
limbile lumii (38 de traduceri, în 15 limbi), pe care mi-a dăruit-o cu o
dedicație măgulitoare, în numele Limbii Române.
A publicat manuale despre istoria filologiei clasice.
Este prezent, de ani buni, ca invitat în România, la simpozioane, colocvii,
manifestări culturale de mare anvergură, cum au fost Cursurile de limbă,
cultură și civilizație românească, din Maramureș, inițiate și garantate într-o
formulă de excepție de marele scriitor, academicianul Augustin Buzura. Când
mi-a propus să-i fiu alături, mi-a spus că, pentru el, Maramureșul oferă un
model de civilizație românească. Serghei Lucikanin s-a dovedit a fi un personaj
cultural de amplă dimensiune. Cu argumente venite din studiul aprofundat al
literaturii române. A fost invitat la colocvii, manifestări culturale, în
calitate de bun cunoscător al limbii și literaturii române. Are certificat de
competență lingvistică în limba română. A susținut al doilea doctorat despre
ideile lingvistice generale din literaturile română și ucraineană.
Serghei, Sergiu cum îi zic eu, a revenit în
Maramureș, ca la o matcă a Limbii Române, deoarece crede că în viață sunt
lucruri fascinante, de care te apropii și începi să te simți într-o inspirație
divină. Pentru el, îmi mărturisea într-un dialog avut la Desești, această
inspirație este timpul în care studiază Limba Română. Pentru el, limba lui
Eminescu este unul dintre cele patru picioare ale mesei romanice. Limba Română,
socotește Sergiu, este spiritul interior al poporului român. Mi-a mai spus
Sergiu că oricine citește poezia lui Eminescu în limba română trăiește
sentimentul rar al întâlnirii cu geniul.
Pentru el, Eminescu este expresia duhului românesc.
Ce-mi spunea Sergiu Lucikanin, în acel interviu memorabil? Referindu-se la
ideea inspirată a marelui scriitor Augustin Buzura, pe atunci președintele
Fundației Culturale Române, de a organiza, în Maramureș, Cursurile de limbă,
cultură și civilizație românească, credea că așa poate fi cunoscută bogata
istorie a poporului român. Aici a descoperit o lume încă bine conservată, care
este un lucru mare pentru un popor. La ultima venire în Maramureș a prietenului
Limbii Române, de la Kiev, la sugestia universitarului Ștefan Vișovan, am făcut
cu Sergiu un popas la Mănăstirea Bixad.
În atmosfera de liniște creștină, am desenat
portretul unui intelectual iluminist din Kiev, căruia cu adevărat Limba Română
îi dă inspirație divină. Ceva din fascinația eminesciană pentru cultivarea
limbii în structurile ei. În această lume urgentă, la o vârstă matură, are
toate însușirile unui cărturar. Extrem de util pentru a nu uita ce a unit prin
vreme cele două popoare. Un ucrainean cu inimă română. Care nu de puține ori
bate în Maramureș.
P.S. Acest portret fascinant al unui intelectual din
Kiev, care s-a dăruit Limbii Române, m-a pus pe gânduri când actualul
președinte al Ucrainei, cu toată tragedia războiului, a semnat o lege dureroasă
pentru minoritatea românească din Ucraina. Așa ceva nu se face, pane Zelenski! Priviți
realitatea ultimului an în oglindă. România a făcut tot ce este omenește
posibil, pentru un vecin ajuns la o mare încurcătură istorică. Despre asta voi
mai scrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu