DE NELU DANCI
Cum nu aveam toporișca,
Ce să-i fac eu lupului,
Nu puteam să fac nimica,
Și mă oprii locului.
Mă uitai așa la el,
Și mă gândii ce să fac,
Cum era și el singurel,
Cu mâna goală să-l atac?
Dar lupul bătrân, cuminte,
Și-a continuat plimbarea,
Eu am rămas fără cuvinte,
Cum a ocolit cărarea.
El e fiară din pădure,
Dar nu m-a atacat deloc,
Asta e o lecție, pe bune,
Pentru omul cu noroc.
Povestea ta Nelu Danci imi aminteste de intamplarea bunicii mele, Iuliana care in fiecare zi de luni mergea cu un cos plin de produse lactate, pe jos, peste 30 km, la Somcuta Mare la targ! Intr-o zi nevenind colega ei de drum s-a dus singura iar pe poteca s-a intalnit cu un lup! Era o iarna geroasa cu multa zapada! S-a pus jos, adica pe vene si a stat asa vreo 15 minute pana lupul cumsecade, asa cum spui tu in poezie, a plecat! intamplare reala! Ce greu se faceau banii atunci iar noi cei de azi ne tot plangem...
RăspundețiȘtergere