Donbasul e departe, și cu el linia frontului. România e în sărbătoare, sau încă se trezește după. Ce ne privește pe noi cum se omoară de-a valma oamenii acolo?
Personal mai sunt (încă) austriac așa că sunt și mai
departe de linia frontului și după vârstă nici măcar nu mai sunt de trimis în
luptă. Recunosc că nu pot să mai țin linia de tragere la o mitralieră de 14,
dar cu 9 mm. nu m-aș da în lături (sau să se dea alții în lături)
Drept e că războiul de azi are de a face cu tehnica
și matematica și muuult mai puțin cu gloanțele. Peste 90% din pierderi sunt de
la obuze și nu de la răni prin împușcare.
Revin cu tema asta care de un an mă obsedează (din
motive morale dar și personale, pentru că tata a luptat exact în zona asta în
războiul doi) pentru că românii (statul român) e implicată mai mult decât pare,
sau vrea să se lase să se vadă.
Legătură? Transnistria pe care Stalin ne-a băgat-o
pe gât în 1924, transformând-o în R.S.S: Moldova ca să aibă motiv să alipească
Basarabia la prima ocazie, și ocazia a apărut 16 ani mai târziu odată cu Pactul
Ribbentrop-Molotov. Noi nu am avut cu ce să apărăm Basarabia pentru că familia
regală subtilizase fondurile pentru muniții în interese personale (vezi
afacerea de amor Carol-Elena Lupescu). Noi intrăm în război alături de Hitler
(și împotriva interesului național) și începe prima campanie ca invadator al
unui stat independent (URSS) Pierdem trei sferturi de milion de români pe
câmpiile rusești pentru că așa credeau unii că apărăm România. O rușine. Și mai
trebuie să pierdem un sfert de milion ca să recâștigăm Transilvania de la
maghiari (luată de Hitler, „aliatul” guvernului de la București)
Și ce legătură au toate astea cu ziua de azi? Păi au
pentru că:
1. Transnistria este în continuare (măcar în
scripte) teritoriu al Republicii Moldova, chiar dacă după războiul din 1992 s-a
rupt de Chișinău. Mai nou, pretenții la Transnistria ridică și Ucraina. Maia
Sandu – păpușa globalistă, e înclinată să le-o lase și să tragă Moldova în
abatorul conflictului ruso-ruși de la margine (ucrainieni în traducere)
2. Politica regimului de la Kiiv (așa îi place să-și
spună) este să absoarbă minoritățile cu forța. Dacă cu rușii nu le-a mers, cu
celelalte minorități vor continua să încerce. Interzicerea limbii materne în
școli e primul pas. Minoritățile de absorbit cu de-a sila sunt românească,
poloneză și maghiară. Plus un fel de mână protectoare peste Moldova. Regimul
neonazist ne vede ca servitori nu ca aliați. Maghiarii au simțit și au dat un
pas înapoi. Noi nu, umili în fața partenerului strategic am pus botul și servim
Slava.
Deci ori acceptăm să ducem la moarte culturală și
socială un milion de români din Bucovina și Buceag, ori schimbăm politica,
lucru care cu o putere care nu știe decât pumnul în masă (Kievul e mai
stalinist decât se spune) e greu să nu se transforme în cafteală armată.
Autor:
Dan Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu