de Gheorghe Pârja
În ultimele zile, cele care s-au rotit în jurul
datei de 15 ianuarie, Ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, am participat la
evenimente care au marcat 173 de ani de la ivirea marelui poet în lumea
culturii române. Am fost la Hideaga, unde muzica și cuvântul au cinstit măreția
acestui dar făcut Limbii Române. Apoi, la Biblioteca Județeană Petre Dulfu,
Cenaclul cultural Voci Eminesciene, al Colegiului Național Mihai Eminescu din
Baia Mare, cu dascălii care-l ocrotesc, au depus mărturie întru prețuirea
mentorului lor. Un spectacol de mare frumusețe evocatoare. Acolo, în fața unui
public extrem de interesat de destinul Poetului prin vreme, mi-am propus să le
vorbesc și despre metamorfozele faraonilor contemporani, aplicate lui Eminescu.
Deși a sunat un pic discordant cu flamura
evocatoare, am ținut să le spun tinerilor eminescieni și adevărul lumii în care
trăim, felul în care este alungat Eminescu de pe edificiul lui, construit
într-un veac și jumătate. Un vizionar ca Eminescu nu putea scăpa de
admonestarea noilor curente de gândire. Deoarece lui nu i-a fost indiferentă
niciuna dintre problemele politice, sociale și economice, care dirijează un
popor, și nimeni n-a adus în judecarea lor o viziune mai adâncă, mai profetică,
mai actuală, ca Eminescu, scria marele lui editor Perpessicius.
După ce le-am spus alumnilor că Eminescu a avut o
viață dedicată cauzei naționale, că a văzut învățământul ca pe un domeniu
fundamental al educației neamului, de care depinde progresul națiunii, le-am
prezentat, succint, piedicile care i se pun marelui poet. Cine citește opera
lui jurnalistică va înțelege mai ușor de ce Eminescu este și acum contestat. De
cine? De cei care cred că valorile românești nu ar fi europene, cum le socotea
Eminescu. După cum scria, recent, și profesorul Constantin Toader, în revista
Contemporanul, condusă de marele scriitor din Nord, Nicolae Breban, primul atac
ideologic progresist a fost lansat în 1997, de Lucian Boia, printr-un eseu în
care Eminescu era stigmatizat, iar mitul lui trebuie a fi cât mai repede
demolat.
Eminescu a fost puternic contestat, programele de
istorie și limbă română rescrise discret. Care se adeveresc și în ziua de
astăzi. Nici nu vreau să-mi aduc aminte de inchiziția progresistă din anul
1998, a revistei Dilema. Înverșunarea împotriva poetului și gânditorului a
celor care au semnat în publicație era legată de stingerea identității
naționale și a patriotismului din educație, a specificului național din
programe și manuale. Eminescu nu corespundea ideilor lor, deoarece era patriot,
dedicat emancipării neamului său. Politica de redefinire identitară este pusă
în acțiune și de un ministru al Educației care a decretat fără șovăire: „că
atâtea generații de copii au fost îndoctrinate cu comentariile literare
eminesciene, încât e timpul să punem stop și să-l înlocuim cu un poet mai
actual.”
Nici alt ministru nu a fost mai aproape de opera lui
Eminescu. Adică să nu ne mai batem capul cu Floarea albastră. Din literatura
națională și istoria patriei au fost eliminate capitole întregi privind
formarea poporului român, autorii clasici fiind eliminați. Profesorul Toader,
căruia îi mulțumesc pentru multe sugestii, constată că există și în rândul
profesorilor un curent anti-Eminescu. Dar mai ales o atitudine de epurare a
lecturilor identitare. Noua categorie a profesorilor care nu se dau în vânt
după literatura română și prețuiesc literatura universală, de genul Harry
Potter, este în creștere. Această formă de abordare se cristalizează în
amfiteatrele universităților.
O educație pentru apatrizi l-a determinat pe
criticul literar Ion Simuț să scrie: „Programul ocult al europenizării seamănă
oare cu programul sovietizării? Va fi oare mai greu pentru limba și literatura
română, pentru cultura română, va fi mai greu în lagărul european decât a fost
în lagărul socialist din anii 1950? Știm că trăim și vrem să trăim într-o
Europă a națiunilor, în care identitatea fiecărei națiuni este respectată și,
mai ales, cultivată din școală.” Acum pricepeți de ce poetul național este cât
se poate de actual, iar ideile lui nu au ruginit și provoacă atitudini de
respingere a lor.
Că nu l-au umbrit pe Eminescu de dragul utopiei
comentariilor. Ci tocmai pentru că stă în calea unui alt sens al lumii.
Acțiunile demolatoare împotriva lui sunt comandate politic. De aceea Eminescu
trebuie păstrat în măreția lui. A avut geniul de a nu se învechi în idei când
este vorba de identitatea națională. A, se vrea demolat acest edificiu? Nu vă
sfătuiesc să-l risipiți pe Eminescu, că ne vom împrăștia și noi. Cum am început
să o facem. M-am bucurat că dinspre Colegiul Național Mihai Eminescu din Baia
Mare bate un vânt primenitor. Elevi și profesori au făcut un legământ de
conștiință cu durata. Adică cu patronul lor spiritual, Mihai Eminescu, care a
fost pus în lumină. E un semn de încurajare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu