Exponatul săptămânii la Muzeul de Istorie este un cui de construcție mai deosebit provenind din castrul roman de la Coștiui

 

În toamna anului 2019, în localitatea Coștiui (jud. Maramureș), Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a efectuat cercetări arheologice la o structură de pământ aflată pe Dealul Imaș/Epreș. În urma acestei cercetări s-a stabilit că este vorba de un castru roman de marș, o bază temporară construită de armata romană în mișcare în timpul campaniilor.

Punctul se află la 70 km nord de zona Frontierei Romane (linia castrelor auxiliare de la Cășeiu/Samum și Ilișua/Arcobadara). Este cel mai îndepărtat punct militar roman descoperit dincolo de Dacia Porolissensis. Fortificația are o formă dreptunghiulară neregulată, adaptată conturului dealului și acoperă o suprafața de 3,59 ha.

Elementele sale defensive cuprind un val din pământ și un șanț exterior. Șanțul este de tip trunchiat „în formă de V” cu fundul drept. Valul, puternic erodat, nu este continuu și are 43 de deschideri de-a lungul tuturor părților la distanțe relativ egale una de cealaltă.

Printre descoperiri se numără două cuie (clavii caligarii) de caligae, sandale romane, specifice legionarilor romani și câteva cuie din fier folosite, probabil, la construcția unor clădiri din lemn. Unul dintre cuie, păstrat aproape în întregime (lipsește puțin din vârf), mai rar printre descoperirile din castrele romane, dar cu analogii în lumea romană, are capul masiv, conic, greu și tija subțire (lungimea totală 9 cm). Deși mici ca și dimensiuni, unele incomplete, aceste piese sunt foarte importante, deoarece confirmă prezența romanilor pentru o perioadă mai lungă în zonă.

Prezența unei fortificații romane în zona unuia dintre cele mai bogate zăcăminte de sare din Maramureș nu poate fi o coincidență. Descoperirile de fortificații militare sunt cunoscute pe teritoriul fostului Imperiu Roman în zone cu resurse naturale utile, precum zăcămintele minerale. Faptul că a fost construit lângă unul dintre cele mai mari zăcăminte de sare cunoscute în Depresiunea Maramureșului este un indiciu că romanii ar fi putut fi interesați să controleze extracția sării și, probabil, distribuția/comerțul acesteia în regiunea Tisei Superioare.

Sursa: MaraMedia