de Gheorghe Pârja
Și a fost binecuvântata cinstire a Poetului Mihai
Eminescu, marcând data de 15 ianuarie, ziua lui de naștere, în anul 1850. Am
tresărit că evenimentul nu a fost trecut cu vederea, mai ales de școli și
licee, unde dascăli cu simțul datoriei profesionale au stârnit în elevi
sentimentul eminescian al ființei noastre naționale și în Maramureș. Luni, 16
ianuarie, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare (director dr.
Teodor Ardelean) am avut parte de o manifestare cu nimb aparte. Elevi și
profesori, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din Baia Mare, au oferit o
formă atractivă, vibrantă, inspirată, a cinstirii Poetului. Am avut parte de o
mirabilă întâlnire cu alesele cuvinte ale Limbii Române, de la poezia
eminesciană, la creațiile elevilor.
Au recitat din Eminescu, au citit din poemele lor,
au pus pe portativ teatral atmosfera vieții Poetului, ba ne-au oferit și un
documentar irizat, pornind de la poemul Luceafărul. Liniștea codrilor, energia
gândurilor, farmecul discret al meditației. Centrul de gravitate a fost
Cenaclul cultural „Voci eminesciene” și grupul vocal cu același nume. Atenția
sporită a tinerilor pentru destinul cuvintelor mi-a dat încredere că nu mă
îndepărtez prea mult de fascinantele culori ale lacrimei și bucuriei. Când
le-am spus că ceea ce nouă ni se pare de aer, în fond este trup aurit din cerul
lumii apropiate, au înțeles că, ele, cuvintele sunt ființe. Se nasc, trăiesc și
mor. Dar nu mor, deoarece oamenii au nevoie de ele ca de propria respirație. Și
mai ales de cuvintele alese, care se întrupează în poezie.
Alumnii eminescieni au înțeles asta, iar profesorii
au făcut din catedră altar de miruire a cuvintelor alese. Cuvintele, dacă sunt
bine ocrotite, pot avea soarta munților. Se tocesc greu și miraculos, ca
andezitul. Ele aud cum bate inima din piatră. Cred că suntem într-o vreme în
care furtuni din patru vânturi se abat asupra cuvintelor temerare. Doresc a
spune că armonia cuvintelor are mulți dușmani. Dar elevii eminescieni le sunt
prieteni. Să nu credeți că tăcerea ar fi în opoziție cu rostirea. Nu, tăcerea
este tocmai odihna cuvintelor. Câteodată, cuvintele sunt mai omenoase decât cei
care încearcă să le deșurubeze din matca lor. Din înțelepciunea lor dobândită
prin vreme. Marea fericire, a multor oameni, este tocmai întâlnirea cu magia
cuvântului.
Dragă mi-a fost uimirea elevilor și dascălilor sub
steaua lui Eminescu! Am ascultat, parcă printr-o pâlnie cerească, cât de
miraculos sună cuvântul eminescian prin vocea acestor tineri. I-am privit în
față când se rosteau. Mi-am dat seama că avem șanse să trecem cu bine și acest
fluviu. Ele, cuvintele, sunt revederi mărețe cu sentimentele profunde. Ca o
firească minune, în așezarea gândurilor, parcă l-am văzut chiar pe Eminescu
printre tinerii eminescieni. Mai mare bucurie a închipuirii nu mi-a trebuit.
Aidoma ochiului, cuvântul vedea lumina, sufletele dăruite ale tinerilor și ale
dascălilor care i-au îndrumat. Că fără farul luminător, curajos, devotat,
înțelegător al celor de la catedră nu este reușită. Că dascălul este făclia
care se stinge luminând, spunea istoricul jertfit.
Acolo, în Sala Bibliotecii cu rang național, din
Baia Mare, am înțeles că lumea aceasta, atât de comentată, are oaze salvatoare.
Port în mine orgolioasa privire a tinerilor eminescieni și a dascălilor lor,
care m-au încurajat să scriu acest text. Sunt, alături de ei, purtător de
Cuvânt prin lume. Că el, Măria Sa, a fost la începutul lumii. Măreață trudă
să-i îndrumi pe cei tineri să afle ce este dincolo de coaja Cuvântului. Ar
trebui să am un catalog pentru a scrie în el toate numele celor care l-au
fericit pe Eminescu, în acest context. Și, totuși, aproape de cercul miraculos
au fost profesoarele Monica D. Cândea, cu arta Cuvântului, și Alina Andreicuț,
cu grupul vocal eminescian. Și ceilalți dascăli inspirați, cărora le rămân
recunoscător pentru cinstirea lui Eminescu, patronul spiritual al Colegiului
lor. Și invitații, personalități ale culturii și școlii maramureșene, au
împlinit ziua minunată din inima lunii ianuarie.
Da, au fost și alte întâmplări minunate în Maramureș
de Ziua lui Eminescu, devenită pe bună dreptate Ziua Culturii Naționale, dar eu
am relatat de la fața locului. Mai ales că am avut întâlnire cu alese Cuvinte
ale Limbii Române. Un lucru minunat în ziua de astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu