Ion Iuga, cel mai frumos poet din Nord

 

                                                                                        de Gheorghe Pârja

Nu încape îndoială, întâiul poet modern din Maramureș este Ion Iuga. Astăzi, 6 ianuarie, ar fi împlinit 83 de ani. Alături de poetul și pictorul Gheorghe Chivu, dobrogeanul integrat profund și irevocabil în spiritul Maramureșului, Ion Iuga a pus în termeni lirici simboluri esențiale ale Nordului. Le-a făcut știute în țară, și până în depărtata Indie. Da, criticul literar Laurențiu Ulici l-a încadrat în generația lirică pusă să răstoarne obiceiuri ruginite în poezie. Născut în Săliștea de Sus a Maramureșului Voievodal, Ion Iuga și-a propus să sfărâme pietre între cuvinte. Și a reușit. Și-a propus să lumineze, prin cuvânt, demnitatea omului din Maramureș și a reușit de minune.

Orgoliosul vers: „Sunt cel mai frumos bărbat din Nord/ Cu ochii triști de-atâta spălăcit albastru”, cu care se deschide volumul de debut, vine să confirme descuierea lacătului de pe un teritoriu ținut multă vreme în uitare. Bun cunoscător și interpret liric al istoriei, a făcut din Săliștea natală o iradiere a spiritului în lume. Când zic lume, mă gândesc tocmai la India, unde poetul a găsit similitudini între două culturi greu de închipuit că ar avea ceva comun. Spiritul lui Mircea Eliade i-a fost călăuză în descifrarea enigmelor.

Ion Iuga face parte din categoria scriitorilor a căror operă rămâne reper. Cel puțin pentru iubitorii de literatură din Maramureș. Generația mea se oglindește în versul lui Ion Iuga ca într-o fântână cu apă bună de băut. Ca într-un cer pe care pot fi numărate stelele lucitoare. Versul lui Ion Iuga este un început de viscol liric, care face bine călătorilor. El a pus stavilă mediocrității acceptate de mulți, ridicând bariera suficienței, pentru a trece poezia de inspirație orfică. Ion Iuga avea o frumoasă cultură poetică încât a reușit să se îndepărteze de modele celebre pentru a fi el însuși. Ceea ce l-a determinat pe criticul Gheorghe Grigurcu să spună că: „Asprimea stihurilor sale răzvrătite se asociază cu delicatețea ce le înfrăgezește visarea care se deschide spre infinit.”

A fost nuntit cu muntele, ochii erau ferestrele caselor din sat, ochi de iarbă, de râuri de mătase. Mereu luminător de ziuă, poetul știa bine cărarea prin pădurile lumii, adăstând în preajma duhului incendiat pe coline. Le-a privit în ochi pe albele păsări care spre seară se retrăgeau în munte să cânte singure. Avea Ion ceva din misterele lui Mihai Olos, care a inventat, în stil propriu, îngemănarea geometriilor de lemn, sugerând Utopia Orașului Universal. A intrat în rezonanță cu condiția sublimă din limbajul cu putere definitorie. A fost un model pentru noi, cei tineri, din Maramureș, dar fiecare a luat-o pe un drum propriu. Era un om extrem de frumos la suflet. În studenție, cu prietenul Nicolae Iuga, ne refugiam la „Viitorul” lui Ion Iuga, un cinematograf unde am vizionat filme alese.

Cum a fost „Nunta”, lui Andrej Wajda. Apoi el a contrazis părerea, suficient de sucită, că scriitorii ar avea vrajbă între ei. Credea că orice scriitor de valoare se bucură de izbânda confraților. Numai cei doritori de glorie nemeritată se privesc în oglindă ca Narcis. Ion făcea parte din elita sufletelor bune. Se bucura de începuturile noastre. Scria cu înțelegere despre noi, ne ducea grupaje de vesuri la revistele literare din Capitală. Eu am beneficiat de altruismul lui.

S-a pus în fruntea acestor oști de ucenici, pe care și-i dorea meșteri. De aceea poetul, omul bun Ion Iuga, mi-a rămas un mentor. Spiritul lui, deschizător în Maramureș, mă urmărește încă. Dacă ar fi trăit, ne-ar fi îndemnat să iubim Maramureșul și poezia înaltă. Din păcate, s-a stins din viață în urmă cu treizeci de ani. Câți? Da, atâția câți am zis. Spiritul lui Ion Iuga ne lustruiește prin vreme. A avut vocație de întemeietor. Ceea ce nu se uită așa ușor. Celor care nu prețuiesc altarele mele, le spun că ele sunt necesare pentru rugăciunea memoriei. Iar Ion Iuga, din Săliștea de Sus, a fost și rămâne cel mai frumos, și în sensul de valoros, poet din Nord.

O spun eu, dar au afirmat și alții îna­intea mea. Rămâne un reper al poeziei românești contemporane. Iar săliștenii îi respectă opera și memoria. Am fost și am constatat. Cinste vouă, dragi prieteni!