Piatra de temelie a fost pusă. Poeta Limona Rusu, împreună cu Societatea Culturală ,,Apollon", reprezentată de George Călin, și-au asumat responsabilitatea. Una mare și grea... să organizezi ,,In memoriam - Ion Grămadă", erou care și-a dat viața pentru țară și glie. A murit într-un septembrie trist, al anului '917. S-a scris o pagină de istorie și poezie. S-a semnat ,,contractul" pentru veșnicia acestui proiect/festival întru cuvânt și libertate. Libertatea de a zidi, cărămidă peste cărămidă, neuitare peste neuitare și nemurire peste nemurire. Aici, la Fundu Moldovei, vremea s-a oprit în loc, preț de câteva zile, trăind și retrăind, în vis filele istoriei acestui an '917. Prezența? Nici mulți, nici puțini! Cei mai buni. Iertare pentru modestie... sau altfel spus, au răspuns acestei idei, toți cei care cred în substantivul erou, poet, dramaturg, erou-luptător pentru limba română, erou-luptător pentru biserica și rugăciunea cea de toate zilele, precum pâinea din sămănătura grâului dumnezeiesc.
La Fundul Moldovei nu a fost doar o ,,Lecție de poezie" - cum rostește motto-ul apolloniștilor, ci a fost și o ,,Lecție de istorie", ,,Lecție de viață", de patriotism... punere pe fundament solid a acestui festival. Cu emoție. Cu multă emoție... dar nicio opreliște nu a existat. Și dacă era? I se făcea rezolvare.
Aici, istoria și literatura-soră, și-au dat mâna și și-au unit destinele, redând și dând, vorba unei prietene-scriitoare, prezente și Domnia Sa, la Fundu Moldovei - alias Vasilica Mitrea - ,,să îi dai Cezarului, ce-i a Cezarului". Azi, Ion Grămadă - eroul, și-a mai scris o pagină, chiar dacă este printre veșnicia stelelor. În ceruri, a fost ședința de Cenaclu. Ceilalți eroi ai noștri plecați pe ,,Drumul Luminii" au chemat ierni și au cernut vise. Chiar și ei... precum, noi, pământenii, aici... Noi, poeții/scriitorii ne-am lăsat căzuți la datoria pixului și hârtiei, aducând pios omagiu și recunoștință verde-miracol, lor, celor care s-au jertfit. Cuvintele îmi sunt seci în fața unor astfel de oameni. Respect și prețuire profundă în veșnicia cuvântului.
În fapt, s-au cinstit toți eroii. Da. Toți eroii - numiți și nenumiți, știuți și neștiuți... li s-a adus cinstire tuturor, prin Eroul Ion Grămadă. A plâns și cerul. Toată ziua, cel puțin la Fundu Moldovei, ploaia își cerne picurii de lacrimi. Aceștia, (picurii de lacrimi), căzuți din cer, au răspuns așa cum au știut emoțiilor și trăirilor generate, la aflarea veștii că nu au fost uitați. Și nu vor fi uitați niciodată... niciodată. Atâta timp cât există oameni precum Limona Rusu, George Călin...
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu