Prin istorie, în papuci de casă

                                                                                                 de Gheorghe Pârja

Sfârșitul de an, recent încheiat, ne-a fost pigmentat cu episoade care au avut parte să tulbure fascinația sărbătorilor. După umilirea, de neiertat, făcută României de cancelarul austriac, prin refuzul de a ne primi în Spațiul Schengen, același personaj, cinic și răutăcios, l-a invitat pe președintele Bulgariei la Concertul de la Viena, mai sfidând încă o dată România. Ne-am întrebat mulți dintre noi: de ce nu a fost invitat și președintele nostru? Unii spun că mai bine a fost așa. Noi, la nivel diplomatic, am tăcut. Nici nu aveam ce spune. Președintele Bulgariei este un apropiat al lui Putin, care, la rândul lui, este prieten cu ciudatul cancelar. Invitat să inspecteze granițele Bulgariei.

S-a format o nouă axă, pe față, Viena-Sofia-Moscova. Așa spun avizații comentatori. Apoi, în Noaptea Anului Nou, rușii au trimis drone ucigătoare spre Kiev, pe care au scris: „An Nou fericit”! Cumplită cruzime! Narativul militar a fost preluat de o propagandă cinică. Mi se pare cel puțin ciudat cum diplomației ro­mânești i se recomandă să umble, prin istoria recentă, în papuci de casă, în vârful picioarelor dacă vreți, să nu trezim sentimente de nu știu care celor care nu ne doresc binele. Sugestia vine chiar din partea celor care sar gardul. Mai lăsați istoria voastră, noi o avem pe a noastră, spun prin cancelarii misterioșii noștri opozanți. Iar noi avem la îndemână papucii de casă, comozi și silențioși.

Ca să nu ne cadă bine șampania dintre ani, Consiliul Național Secuiesc a cerut statelor membre ale Spațiului Schengen ca România să nu fie primită în spațiul de liberă circulație, până nu va acorda ciudatului Ținut al Iluziei autonomie teritorială. Nici mai mult, nici mai puțin! La început au cerut autonomie culturală. Acum se mai cere restituirea proprietăților naționalizate ale bisericilor și înființarea și funcționarea școlilor bisericești. Deocamdată, mă prenumăr printre cei care nu cred că așa-zisul Ținut Secuiesc va fi autonom, după cum visează unii. Iar noua aventură este o provocare pentru neliniștea noastră. După cum spunea un liberal, este o temă reșapată și refolosită, pe care s-a pus praful istoriei, scoasă de la naftalină și folosită agresiv, poate iese un scandal.

Neavând politicieni, sau diplomați de anvergură, isteți și disimulați pentru a aborda matur acest subiect, preferăm să ne punem papucii de casă, comozi și silențioși. Care nu supără pe nimeni. Că suntem trimiși tot timpul la campania electorală. Zău, îmi vine să-mi pun serioase întrebări în legătură cu aceste concursuri ale democrației, ale căror rezultate se știu dinainte. Care scot la iveală flamuri negre ale istoriei, rătăciri ale sufletului și multă prostie omenească, ca în viziunea marelui povestitor humuleștean.

Revin la actualitatea care ne zgândăre liniștea. Adică să desenezi o hartă în inima României, să impui un imn, drapel și stemă, poate graniță și Parlament, toate sunt o batjocură pentru oamenii de bună credință din această țară. Cum nu sunt prea străin de soarta românilor din jurul granițelor, reacționez la sfidarea unor compatrioți care mă întreabă: la ce vă trebuie vouă, românilor, Unitate? De ce vă gândiți la românii din Basarabia? Din Bucovina? Din dreapta Tisei? Din Valea Timocului? Din Ungaria? Răspunsul e simplu. Pentru că avem aceleași rădăcini. Orice maghiar își poate motiva interesul doamnei Katalin Novak, președinta Ungariei, și discursurile aprinse ale premierului Viktor Orban, pe aceleași considerente. Dar Ardealul este pământ strămoșesc, vânturat de istorie.

Da, nu este vorba de ruperea țării. Niciodată enclavele de români nu au cerut autonomie teritorială. Agitația continuă în jurul Ținutului Iluziei, în această împrejurare istorică, cu război în vecini, cu alte planuri ascunse, nu ne poate lăsa indiferenți. Apoi, avem Cartea de căpătâi a României. Adică Constituția. Poate sunt proiecte discrete. Că așa vorbim acum de fosta Iugoslavie, ori de fosta Cehoslovacie. S-ar fi dorit să se vorbească de fosta Românie? Un fost șef al serviciilor secrete confirmă intenția unor forțe oculte de a rupe țara. Nu o să vă vină să credeți, dar ne-a salvat spiritul unității naționale. Adică și moldovenii, și muntenii, și oltenii, și dobrogenii, și bănățenii, și ardelenii, și maramureșenii au gândit la fel. Adică, laolaltă.

Asta le-a zădărnicit planurile. Da, au fost proiecte de sorginte crăiască. Care, după cum vedem, își arată din nou fața. Sfidarea Austriei este o probă tristă. Cu toată compasiunea pentru poporul vecin al Ucrainei, nu putem trece cu vederea trista Lege a minorităților, semnată cu grabă, în penultima zi a anului trecut de președintele Zelenski. O lege care afectează și minoritatea românească din Ucraina, care nu cere autonomie teritorială, dar dorește să nu-și uite limba strămoșilor. Noi am reacționat timid, fără ecou, că ne-am încălțat papucii de pluș, comozi și silențioși.

Și, totuși, nu uit reacția spontană a multor români la sfidarea Austriei. Ne-am dat seama că dacă nu vom avea demnitate, vom sfârși în genunchi. Așa ceva nu este spre binele nostru. Trebuie urgent, domnilor conducători, să renunțați la papucii de casă!