Iau urma cu mine de-a curmezișul sufletului când, deodată, o ploaie-ndrăgostită îmi atinge umbletul iar în coșul pieptului începe să se facă târziu. Lumina dintre vise urmărește cu lanterna-i propagandistică amăgirile evadate (ne)programat.
Într-un păcat asumat am furat o strângere de mână
îngerului trist și un freamăt m-a mușcat de aripa somnului.
În sudoarea răsăriturilor rămânem noi și țărâna iar
pe coji de întuneric, în urechile viselor și pe morile de vise, înfloresc icoane
în rame de trandafir sălbatic. Pe un peron întors din drum de trenul meu
(ne)sosit la timp, secundele-mi se scurg în palmă și articulațiile în derivă
ale stelelor din bolte cu gura-n jos scârțâie alambicat.
Noaptea mea se-mbrățișează cu liniștea pe-al valului
din tâmpla mării.
Printre buzele gândurilor mă reazem cu toiagul de
crin alb în bărbia istoriei și-n fanfara melcilor gălăgioși când gutuia cu ochi
de ianuarie din firida bătrână mângâie
angelic un pui de zâmbet.
Și cu mine cum rămâne?
Puiu RĂDUCAN
10012023-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu