UN SPECTACOL LITERAR LA CEAS ANIVERSAR

 

GALAXY, AUTORI ROMÂNI CONTEMPORANI,

ANTOLOGIE DE ECOURI LITERARE,

Editura Globart Universum, MONTRÉAL • CANADA • 2022

VOLUMUL 2

 

Ne întâmpină cum deschidem Antologia, distinsul Senior editor și coordonator, JOHNNY CIATLOȘ DEAK, în acest minunat demers, printr-o colecție de gânduri pornite din suflet, aducând-o în prim plan de Regina Maria, prin cuvintele: „Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.”

Un an aniversar pentru Editura Globart Universum, al treilea, marcat prin lansarea celor 4 volume ale Antologiei GALAXY

Azi o să vă prezint impresiile despre Volumul 2, unde fiecare scriitor își aduce contribuția sa literară, spre a fi mai bogați în spirit și în trăiri.

Descopăr cu emoție că antologia începe cu mine, AURELIA RÎNJEA - România, prin reprezentativul motto: „Inima mea e o vioară la care Poezia cântă o Doină”. Rezonanțe subtile care vă poartă de la iubirea curată de copil, la iubirea divină din noi, într-un periplu spiritual al căutărilor, într-o dăruire de sine, la care am adăugat un CÂNTEC, dedicat Laurei Bretan, într-o „Uvertură de rai pogorând diafan / În sufletele noastre de români”.

ALICE PUIU – România, ne invită în Tăcerile unei scrisori fără destinatar - Paiaţe rătăcite, printr-un fragment, călătorii prin „golul amorf”,  îngeri și cuvinte, „pe cărarea dintr-un vers de măr” …   „în care un copil / se joacă  / De-a v-aţi ascunselea cu umbra lumii.” Cât de  frumos!

MARIETA CRISTIAN – România, pentru care „Copilăria năvăleşte” cu „emoţiile  pure fragede, nevinovate”, trezindu-ne și pe noi din timpul adormit cu Miros de fân proaspăt cosit, dăruindu-ne Poezia, o scânteie aprinsă într-o lume de poveste, ea însăși o catedrală din cuvinte care se înalță spre cer.

GELU DRAGOŞ – România, ne vorbește despre Singurătatea poetului, în care crezul lui neclintit îl face cu certitudine „învingător”, purtându-ne prin anotimpuri fie pandemice, fie prietenoase, cu „aripi noi”, cu îngeri, dar și cu speranță.

ANGELA DUMBRAVĂ – România ne invită la „sărbătoarea iubirii”, „a mângâierii”, „a împlinirii”, „a liniştii” – care este Crăciunul, alături de neuitatele amintiri ale copilăriei, pe care le purtăm cu noi, o viață.

TRANDAFIR SÎMPETRU – România, care ne poartă pe orbita sufletului său, lăsându-ne duși de acel divin șuvoi de trăiri,  un ocean de iubire care  se metamorfozează în poezie.

ECATERINA ROLEA – România, pentru ea, Iubirea de poet o poartă în veșnicie, iar Dragostea prin versuri, capătă forță și dimensiuni astrale,  alături de gândurile de primăvară pentru ucrainieni.

LĂCRIMIOARA IVA – Italia, ne face o invitație, printre alte personaje, la o Nuntă a Zamfirei, unde ne cântă „dintr-un fluier de soc / şi unul de dor!”, ne poartă prin lume cu ochiul minții, cu întrebări care surprind: „Păsările citesc cărţi sfinte?” sau  Prizoniere în interiorul unui scaiete.

SILVIA MIHĂILESCU – România, ne îndeamnă încă de la început să ne trăim viața, nu actori, în  viaţa ca o scenă. O lume în care sunt sentințe pro și contra, într-un decor din frunze răzvrătite, în care ea însăși se vede o frunză.

      VICTOR MANOLE – România, cu înțelepciune ne spune că „Voinţa şi răbdarea construiesc!”. Poeme într-un vers, unde „Poeziile sunt - Sincerităţi dăltuite”, iar „Mama - Lampa care luminează viaţa”. Ne poartă prin Toamna satului natal, într-o nostalgie de toamnă, cu ecouri de iubire.

TITINA NICA-ȚENE – România, cu dorul de sine, de părinți și bunici, de copilărie - „copil de corcodușe”, cu sărbătorile creștine aprinse în suflet, toate într-o comunicare precum o Sfântă primăvară.

MARA POPESCU-VASILCA - Canada, este o luptătoare care trăiește și iubește și ne oferă un fragment din volumul NORA în căutarea identităţii, cu o atmosferă tipic românească, cu scene romantice și trăiri intense.

ANIŞOARA LAURA MUSTEȚIU – Australia, ne împărtășește, deși departe de țară, dragostea pentru limba şi cultura română, care a fost şi va rămâne o pasiune pe viaţă, iar cuvintele - „uneori sunt fluturi care ne poartă visele, alteori sunt scoici care conţin perle preţioase de înţelepciune, iar câteodată sunt izvoare care revarsă o energie înviorătoare în lumea din jurul nostru”. Ne poartă printre nerostiri și reflecții.

            AL. FLORIN ȚENE – România, ne împărtășește un mare adevăr: „Gândul scriitorului face greşeli. Inspiraţia venită dinspre Celula lui Dumnezeu, niciodată.”. Ne prezintă reflecții marine care urcă la cer, îmbrăcate în crezu-i poetic, într-o comuniune cu cerul și cu pământul natal. Flori de dragoste pe care ni le oferă alături de iubirea pentru părinți.

NINA LAVRIC – Elveția, face o incursiune, în care îi suntem alături, în care aceasta se regăsește între lumea imaginară și cea reală, într-o „destăinuire” în care soarele „veghează”, într-un joc inocent de lumini.

GABRIELA RAUCĂ – Austria, își exprimă dorința de a savura esența vieții, în care Bucuria sărbătorilor de Crăciun îi umple sufletul. Rememorări, nostalgii, gânduri și începuturi, în care oniricul ridică poduri prin timp.

ELENA COCA MAHALU – România, trăiește amplu și curat bucuria primăverii, sensul profund al lui „acasă”, cu povestiri și îmbrățișări, cu dor și rugă, pentru tot ce a fost lumină peste timp.

LELIANA MIHAELA RĂDULESCU – România, este o zbatere a unui suflet „cu aripi,  în care „A fi român, e un dar şi-o onoare”. Vorbește cu Dumnezeu, păstrându-și speranța ți nădejdea și aspirația zborului spre cer.

VIOLETTA PETRE – România, scrie poezia născută din ea,  o scriere în care vede viața din interior, cu iubirea numai lângă Dumnezeu. Un „te iubesc” ca o tainică icoană, o reîntoarcere către sine, sub binecuvântarea Creatorului.

        VASILE BELE – România, cu invitația superbă: „S-a copt şi mălaiul / încă se mai fierb prunele / dătătoare de horincă bună şi... (veniţi în Maramureş, de gustaţi!)”, darurile lui Dumnezeu, caută amprenta iubirii şi a cuvântului, printre clipe de emoție și bucurie. Se simte binecuvântat prin dulcea Limbă Română, aici în Grădina Maicii Domnului, unde ne prezintă întâlniri poetice remarcabile, cu rezonanțe lăuntrice.

VASILE AIOANEI - România, își ascultă inima, cuprins de nostalgii și gânduri. Pentru el poetul e „un veşnic visător, / Ce suferă în taină”. Își vede destinul pecetluit prin Poezie, cu rădăcinile sufletului adânc înfipte, pentru a lăsa slova dulce „să grăiască”.

ADRIANA ILIESCU – România, privește viața, ca o gară, iar din cuvinte face adăpost. Iubirea are pentru ea „ochi de miere”. Vise, îmbrățișări, speranțe și  mesaje de dragoste.

CONSTANTIN ANTON – România, ne poartă într-un periplu pe Câmpia paşilor pierduţi, prin „Labirintul vieții”,  „Pe muchia zilei de mâine” sau spre „Marele Nimic”, în melancolia unei veri, în care vântul este nostalgic, ca și poetul, iar în tăcerea care îl cuprinde, cuvintele ard.

ŞTEFAN DOROFTEI DOIMĂNEANU - România, ne redă magia scrierii, într-o rugă târzie, de iarnă, în toamne melancolice sau în cântecul zenitului, unde versul „mă plouă cu lacrimi de flaut”.

MARIAN COSTACHE – Canada, cuprins de „Jalea emigrării”, departe de țara lăsată în grija lui Dumnezeu, este pătruns de „tragedia” pe care o trăiește azi România, iar poezia și scrisul, reprezintă modul său de a lupta, „pentru neamul meu încătuşat…”

ÁRPÁD TÓTH – România, se identifică a fi „frunză căzătoare în adierea vântului, care pluteşte pe undele iubirii Divine”. Redă atmosfera Crăciunului de odinioară, într-o rugă profundă: Lăsaţi-mi, mamă, Crăciunul, motiv de bucurie și de a ne deschide sufletele, fiind iubiți de Dumnezeu.

MARIA TRIF – România, ne aduce simptomatic o toamnă, printre „Căutările din gând / Logodindu-ne-n cuvinte,” în care  dorul ațipește, poemul și-a pierdut măsura, iar visele se scutură peste „ruguri de pădure”.

IONUȚ ȚENE – România: Împreună facem o incursiune într-o Poveste cubistă sau pe Alea din Mănăștur, Aflăm cum „Liniştea taie din cuvinte fluturi”,  cum aerul poate fi „albastru” sau „pătrat”, despre locul  „unde poposesc obosiţi cocorii singurătatea”,  printre ecourile unei „pricesne” de toacă.

CRISTIAN PAVEL – Canada, cu amintiri fantomatice sub Povara înţeleptului, discerne Necunoscuta vieţii, printre nostalgii de poveste, într-un ritm de dansator, într-un zbor căutător prin Furtuna timpului, pentru a prinde  Ultimul tren.

KESSY ELLYS NYCOLLAS – România, ne face o invitație la a iubi și a ierta, necesități stringente pentru lumea în care trăim. Sentimente de dor și gânduri, printre lacrimi „haihui”, în căutare de liniște și  într-o regăsire de sine. Se adresează direct Creatorului:  „Doamne îţi cer ajutor / Vreau o aripă să zbor!”, alături de întrebări existențiale, la care nu găsește răspuns în lumea aceasta.

ANA DRĂGHICI MUNTEANU - Statele Unite ale Americii, ne prezintă FRUMUSEŢEA ADEVĂRULUI, din scrierile distinsei MIHAELA CD, pentru ca „miezul firii poetei Mihaela CD, să se reverse ca un dar în sufletul cititorilor, ce vor deveni părtaşi la respiraţia comorilor”.  Mă alătur și eu acestor gânduri, cu prețuirea mea pentru frumoasa sa creație, pentru dăruirea de sine și demersul generos de promovarea a literaturii române contemporane, la nivel mondial.

LUCIAN DUMBRAVĂ – România, ne poartă prin Casa Cuvântului, făcând împreună Pași, peste timp, când scria „povestioare”, la vârsta de 11 ani, până în zilele noastre. Pentru el, „Casa cuvântului scris sub egida artei literare este Cartea”, subliniind că „Dacă nu poţi înţelege acest aspect de sacru – nu eşti scriitor pe deplin”. De asemenea ne prezintă absurdul acestei lumi pandemice, „Dar dacă pierdem şi umanul din noi, compasiunea, înţelegerea,  fraternitatea, demnitatea – nu ne mai rămâne nimic”.

IOAN ROMEO ROŞIIANU – România, ne vorbește despre suflet, cu întrebări pertinente, cu căutarea răspunsurilor într-o incursiune biblică, despre Nevoia de Divinitate şi refugiul în tine însuţi. Ne vorbește despre „Vremea trezirii”, despre faptul că acum „Binele luptă prin îngerii neînfricaţi ai luminii cu răul diavolesc îmbălsămat cu otrava globalistă”. O invitație la reflecții, acum când Războiul de la poarta sufletului deja se dă și nu-ți rămâne să spui decât CU DUMNEZEU ÎNAINTE!

MIHAELA CD – Canada, ca o gazdă primitoare, ne spune hotărât: Venit-am să rămânem pe Pământ!, indiferent de vicisitudinile prin care trecem. Dorul de Tată o arde și superbul poem: Opriţi pământul! Vreau să cobor!, care m-a impresionat încă de la prima citire a cărții sale, LA CASA DE NEBUNI. Avem dreptul fundamental de a trăi liberi și fericiți, iar pe „sinuoasele serpentine,” trebuie să discernem adevărul și să ne păstrăm credința în Dumnezeu, ne spune aceasta, În atmosfera complicată şi tensionată a acestor vremuri, când existența ne e periclitată de pandemii și politici imorale, într-o stare de asediu, poezia rămâne instrument de rezistenţă, de protest şi de ce nu și de supravieţuire.

Această superbă colecție de texte literară, zidește spiritul românesc, adună în paginile ei, preocupările și aspirațiilor scriitorilor români, într-un frumos Împreună, care ne ajută să existăm în această realitate tot mai străină. Un corolar de  de gânduri, trăiri și sentimente, al spiritualității românești, care arată bogăția și frumusețea acestuia, care trece dincolo de granițe, prin care ne exprimăm identitatea și ne aducem contribuția la valorile universale ale lumii.

Constat și mă bucură apariția de noi colegi,  în paginile Antologiei, semn că mesajul nostru se transmite mai departe, că suntem o Mare Familie literară, care și-a găsit găzduirea aici la Editura Globart Universum, spre a dăinui. Așa că dragi cititori, vă invit să citiți această Antologie!

 

AURELIA RÎNJEA

Membru al U.S.L.R.

Membru al World Poetry Association, România.