de Gheorghe Pârja
De
câțiva ani buni încoace, primăvara, cu binecuvântata ei renaștere a naturii,
îmi strecoară în suflet o lacrimă de regret. Copacul din fața geamului meu
prinde grandoarea înfrunzirii, și nu-l mai văd, la geamul lui, pe bunul meu
prieten, Profesorul. Dar vine, ea, toamna… Anul acesta am avut parte să
petrecem Sfintele Sărbători ale Paștelui cu frunză mai puțină, dar cu mare dor
de trăire creștină, după seceta din suflete, cu crize și război, chiar cu
nepotrivite răzvrătiri dogmatice. Întâmplate chiar în Săptămâna Mare. În
pandemie am avut parte de sărbători desfrunzite, în alt fel. Dar le-am trăit cu
sfințenie și demnitate creștină. Anul acesta, am simțit un spor de lumină în
preajma Nopții Învierii, o respirație în voie a duhului, o așezare mai sigură
între oameni, o căldură sufletească reală. Și privirea noastră a devenit mai
încrezătoare, s-a dat drumul la îmbrățișări, oamenii privesc în jurul lor,
să-și salute prietenii.
Învierea,
de sâmbătă noaptea spre duminică, mi-a adus în minte viziunea din Cărțile
Sfinte, unde se amintește de întâlnirea cu mirele sufletului. Am auzit
Cântarea: „Iată, Mirele vine la miezul nopții!” Acolo, printre candele și
suflete în rugăciune, am avut revelația mioritică percepută în termeni
creștini. Înțeleasă ca o perpetuare veșnică a vieții. Moartea este o nuntă,
precum și Învierea este o nuntă, bolta vieții noastre supreme. Lecția Învierii
este lecția bucuriei, îndemnul la bunăvoire între oameni. În Noaptea Învierii
simți cel mai bine acea curățire a sufletului, prin care se lustruiește
spiritul omului. Frumosul coboară peste lume, căutând să o lumineze!
În
copilărie, mama ne spunea că în Noaptea Învierii se deschid cerurile. Dar și
Peștera lui Pintea din Munții Gutâiului. Piatra se despărțea doar pentru câteva
minute. Acolo ar fi iluzoria comoară a haiducului. La biserică, în Noaptea
Sfântă, se reface drumul calvarului, ca o lecție a Învierii. Da, am fost laolaltă,
ne-am împrumutat binele și cuvintele tămăduitoare, de încurajare și de liniște.
De pace, că avem nevoie de pace! Că în vecini se trăiesc zile cu sărbători
desfrunzite. Sărbători uscate, cu credință tulburată de moartea imprevizibilă
din jur. Nu credeam că voi ajunge să trăiesc aceste vremuri păgâne și barbare.
Războiul din vecini și-a sporit absurditatea, sfidând Învierea. Putin și ai lui
au refuzat un armistițiu de sărbători. Mai aprig au bombardat orașele în
Noaptea Învierii.
Într-o
lume ce se vrea înțeleaptă, civilizată, să ucizi semeni, de aceeași credință,
în timp ce se rugau lui Dumnezeu, mi se pare de neconceput. Și asta chiar în
Noaptea Sfântă. Aud știri care mă cutremură. În teritoriile ucrainene ocupate
de ruși, bisericile sunt vandalizate, credincioșii sfătuiți să stea acasă. Văd,
cum ați văzut și dumneavoastră, un altar devastat într-o biserică de lângă
Kiev. E o știre falsă? Așa zice propaganda rusă. Nici în cărțile de istorie nu
am citit despre un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe care să binecuvânteze
războiul. Adică crima, distrugerea, violul, minciuna. Regret, dar asta mi se
pare că face Patriarhul Kiril al Moscovei. Eu asta am văzut, asta am priceput.
Patriarhul Moscovei este un crucificat în derută. Sau în intenții ascunse.
Ca să
fiu cucernic cu statura ierarhică. Fiind curat în gânduri, cred că nu am
păcătuit. Este cert că Patriarhul este de acord cu războiul din Ucraina.
Deoarece zice că nu poate condamna o acțiune militară pentru supraviețuirea
poporului său. Crede în suveranitatea Rusiei. O tristă pagină creștină!
Sprijinul Patriarhului pentru campania militară de cucerire a provocat furia
unei părți a propriei biserici, dar și a altor ierarhi din străinătate. Aștept
ziua când vor rosti cuvintele lui Hristos, care își încheie viața pe cruce cu
cuvintele: „Eli, Eli, lama sabahtani?” „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce
M-ai părăsit?”
Lumina Sfântă, adusă de la Ierusalim, a fost trimisă și comunităților din Ucraina și Republica Moldova, în biserici parohiale și în mănăstiri. În Noaptea Învierii, când cuvintele Mântuitorului, PACE VOUĂ, erau răspândite în lume, orașe din Ucraina au fost atacate de ruși cu rachete de croazieră. Imobile distruse. Morți și răniți, printre care și copii. 2023, Sărbători desfrunzite! Nu uit să mă alătur tristeții borșenilor de la Complex, cărora le-a ars biserica de lemn, în Duminica Floriilor. Curaj, oameni buni! Credința merge înainte prin sufletele noastre!
Hristos a înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu