Copii din dreapta Tisei, la Desești

                                                                                  de Gheorghe Pârja

Au trecut 33 de ani de când am ajuns, pentru prima dată, la românii maramureșeni din dreapta Tisei. Ani în șir, pe când eram elev la Sighetul Marmației, îmi strecuram privirea printre sălciile râului, vegheate de gheretele grănicerilor sovietici. Nu visam, atunci, că voi trece cândva apa despărțitoare de oameni de același neam. Știam asta de la cărturarii sigheteni. Unii dintre ei născuți dincolo de Tisa. Dar s-a întâmplat minunea în timpul vieții mele, nu în timpul vieții altora. S-a schimbat lumea prin partea noastră. Așa am trecut apa. Am început să ne cunoaștem, să ne dăm mâna, să ne alinăm sufletele. Tisa, cea trecută pe hărți ca hotar, a început să fie un râu mai blând, ce curge printre sate românești despărțite de istoria nedreaptă. Acum ne vedem mai des.

Așa, săptămâna trecută am întâlnit la Desești un grup de copii din dreapta Tisei, din Slatina, însoțiți de preotul localității, Ciprian Bilețchi și de doamna Ileana Șiman, vicepreședinta Asociației culturale Speranța. Copiii și însoțitorii lor au fost invitați la Tabăra de Artă și Solidaritate, inițiată de preotul Ioan Ardelean, parohul bisericii din Desești. Această comuniune dintre artă și solidaritate a împlinit 20 de ani. Chemând, prin miracolul culorilor, nume de rezonanță ale artei plastice contemporane și copii din așezămintele de ocrotire și din comunitate. Din acest an s-a dorit a lărgi aria de participare pentru românii de pretutindeni.

Așa au ajuns la Desești elevi din școlile din Slatina (Solotvino – Ucraina), deschizând acest nou culoar. Este un gând împlinit, care poate da roade în viitor. Reîntâlnirea cu românii din dreapta Tisei a fost un prilej de a provoca memoria. Cu doamna Ileana Șiman m-am întâlnit încă de la primele mele călătorii de documentare pe aceste meleaguri istorice. Tânărului preot Ciprian Bilețchi i-am arătat o fotografie făcută pe acele vremuri de cunoaștere a satelor românești din dreapta Tisei. Imaginea a fost realizată pe locul fostei Mănăstiri din Peri. Preotul care a săvârșit slujba de aducere aminte a istoriei era străbunicul tânărului preot Ciprian. Emoții care leagă timpul și oamenii.

Cu elevii am purtat un dialog la nivelul impresiilor despre locul în care au fost găzduiți o săptămână. Mi-am adus aminte că onomastica și toponimia sunt argumente ale duratei, ale locuirii. Așa că i-am rugat să ne spună celor de la întâlnire numele și prenumele. Le transcriu și pentru aducere aminte, întru cronica satului: Sofia Pricop, Amelia Popovici, Teodora Pricop, Andreea Grin, Simona Nogli, Marina Moldovan, Fabian Bura, Andrei Zubaci, Cosmin Dan, Leon Danco. Cu toată mișcarea lumii și în informații, aceste nume mi se pare că gravitează în jurul rânduielii de neam. Mai ales că, recent, o distinsă lingvistă de la Cluj îmi spunea că în Maramureș sunt nume de botez care au intrat în uitare. Seara, în jurul unui foc de tabără, am observat la acești copii talentul pentru cântecul vechi maramureșean. Înaintea despărțirii, în jurul focului purificator, ne-au oferit un recital demn de cele mai alese culegeri de folclor din Maramureș. Cântece care au însoțit istoria pe cele două maluri ale Tisei.

E adevărat, în doamna Ileana Șiman au un îndrumător care știe orânduirea horilor vechi de pe la noi. Elevii, cu vârste între 11 și 13 ani, învățau în clase românești, ucrainene și ungurești. Sunt motive multiple pentru aceste opțiuni. Dar ei ne-au cântat cu talent cântece vechi din folclorul maramureșean. Rămâne de luat în seamă săptămâna lor petrecută la Desești. Timp în care au avut parte de un program complex de cunoaștere. Inclusiv de o drumeție la Creasta Cocoșului din Munții Gutâi.

Ultima zi petrecută în sat a fost duminică 20 august, când satul se adună în jurul bisericii. Unde au venit și oaspeții din dreapta Tisei, îmbrăcați în straie maramureșene. Preotul Ioan Ardelean l-a invitat pe colegul dumisale de altar, Ciprian Bilețchi, să oficieze împreună liturghia duminicală, iar copiii din Slatina au cântat melodii adecvate. Voci unduitoare, evlavioase, cu har creștin. O săptămână de neuitat pentru vlăstarele din Maramureșul din dreapta Tisei. Eu m-am întâlnit cu o nouă generație de români de peste apă care, cu toate telefoanele sofisticate, au învățat câte ceva din miracolul vechimii. Nu uit a spune că reușita multor manifestări de la Desești se întrupează în energia și neodihna profesoarei Luminița Ardelean, preoteasa care știe când răsare soarele, dar nu știe când apune. De aceea noua față a satului este luminoasă și noaptea.

Cred că lecția pentru copiii din Slatina, învățată la Desești, s-a fixat profund în memoria lor. De altfel, au mărturisit că nu le vine să treacă apa. Da, părinte Ardelean, ați săvârșit o faptă omenească, creștină cu virtutea unei pagini de istorie! Printre multe alte fapte demne de recunoștință.