În urmă cu puţin timp v-am prezentat harta lui Zbigniew Brzezinsk,y spunându-vă atunci că “Africa este extensia megacontinentului nostru(Eurasia)”. Analiza pe care am făcut-o atunci se dovedeşte acum de actualitate deoarece arată limpede că ceea ce se petrece în Africa este un efect al schimbărilor iremediabile de care are parte lumea în înztregul său.
Lovitura de stat din Niger a părut pentru mulţi din
altă lume. Sunt oameni care n-au habar că Niger şi Nigeria sunt două ţări
diferite. Şi, din păcate, sunt şi mai mulţi care n-ar putea arăta pe hartă unde
sunt situate aceste ţări. De ce spun “din păcate”? Pentru că devine din ce în
ce mai clar că schimbările profunde care se petrec acum acolo se vor dovedi
colosal de grele în ecuaţia geopolitică a viitorului.
După cum bine ştiţi, o lovitură de stat într-o ţară
africană n-a reprezentat niciodată o provocare pentru opinia publică. Pe cine
interesează că se ceartă nişte sărăcii periferice? Pe nimeni, desigur. Doar că
atunci când de respectivele sărăcii depinde stabilitatea ta, brusc subiectul
capătă valoare.
Probabil cunoaşteţi că Africa este un continent plin
de resurse. Dacă în perioada sclavagismului nord-american, Africa furniza
sclavii Noii Lumi, odată cu “modernizarea lumii” acelaşi continent amărât a
devenit furnizor de materii prime ieftine. Ceea ce vedem acum pe continentul
African nu sunt simple lovituri de stat, ci adevărate revoluţii de eliberare.
Da, în secolul XX au mai fost mai multe “revoluţii”
de eliberare şi decolonizare a Africii, doar că toate acele făcături n-au fost
decât praf în ochi, menite a menţine statutul colonial al Africii. Statele care
“se eliberau” de fapt intrau într-un context colonial din punct de vedere
economic, ajungând furnizori de materii prime ieftine pentru cei bogaţi.
V-aţi întrebat însă de ce acum situaţia din Niger a
devenit atât de expusă? Răspunsul pe care nu-l cunoaşteţi este acela că acolo
erau parcaţi soldaţii francezi alungaţi din Mali. Care soldaţi erau o garanţie
pengtru “buna funcţionare” a exporturilor către Franţa. De asemenea, tot acolo
se află nişte “puncte de control” ale “pacificatorilor” americani, puncte pe
care noua conducere a Nigerului le vrea extirpate. Iată aşadar adevărata natură
a conflictului din Niger: eliminarea hrăpăreţilor din afara ţării care, sub
stindardul “menţinerii democraţiei”, nu fac altceva decât să jefuiască şi să
menţină spectrul sărăciei. De altfel puteţi vedea inclusiv la noi ce înseamnă
cu adevărat democraţia: calea cea mai scurtă de a pune la putere paiaţe proaste
precum Plăvanul, Ciolacu, Ciucă s.a.m.d. în vederea protecţiei furtului
generalizat exercitat de (încă) şmecherii lumii.
Nigerul este o sursă importantă de materii prime şi
tocmai acesta este motivul pentru care lovitura de stat a fost atât de aspru
criticată. De altfel, violenţele asupra sa sunt abia la început. Nigeria – ţară
aflată sub ocupaţie americană – a oprit energia electrică furnizată pe bază
contractuală Nigerului. Organizaţiile politico-economice africane manipulate de
SUA au anunţat că vor porni un război împotriva noului regim instaurat în
Niger. Chiar şi Europa – manipulată din spate de Franţa, care-şi vede pământul
fugindu-i de sub picioare – a anunţat că s-ar putea alătura unei “misiuni de
pace”, doar că totul s-a calmat în momentul în care mai mulţi vecini de-ai
Nigerului au anunţat că vor intra direct în conflict dacă cineva va interveni
din afară. Extrem de vocală a fost Algeria care a mers chiar mai departe
spunând că dacă Nigerul va fi atacat de Franţa, Algeria va ataca Franţa. Chiar
dacă pare o situaţie debalansată din punct de vedere militar, vă spun să nu
judecaţi cu superficialitate deoarece nu ştiţi cum vor reacţiona cei
aproximativ 30% dintre “francezii” având origini africane.
Cu siguranţă vă întrebaţi cum de statele Africane
preferă Rusia? Există chiar şi un forum de o importanţă colosală desfăşurat
anual în Rusia, unde statele Continentului Negru sunt reprezentate la cel mai
înalt nivel. De fapt e vorba de un nou suflu care se remarcă în Africa. Vechii
colonişti sunt alungaţi de forţele eurasiatice care încep să se impună în lume
şi care aduc un cu totul alt context. Pe de o parte avem China care e
interesată în special de coasta estică a Africii, iar de partea cealaltă Rusia
care e interesată de întreg continentul. În timp ce China vine cu o cooperare
oarecum inspirată din fostul context colonial(investiţii în infrastructură
contra materii prime contractate pe termen lung), Rusia vine cu un cu totul alt
concept, mult mai corect pentru ambele părţi. Fiind vorba de o ţară care nu are
foame de resurse, Rusia e interesată mai mult de stabilirea unor legături
politico-economice, aşa cum face cu Iranul. Aşadar nu are intenţia de a jefui
economiile respective, ci de a le atrage într-o alianţă a deţinătorilor de
resurse care să scoată preţul corect pe metariile prime.
Pentru occidentali strategia eurasiatică de
acaparare a Africii, dublată fiind şi de dorinţa ţărilor africane de a intra în
paradigma euarasiatică, este probabil cea mai proastă veste posibilă. După cum
se vede limpede, atât ţările relevante din punct de vedere al resurselor, cât
şi cele relevante din punct de vedere economic(China, India, etc.), fac parte
dintr-un bloc uniform în ceea ce priveşte interesul comun. Acestui bloc i se
contrapune blocul Occidental care nu are nici resurse şi nici economie, după
cum limpede putem observa de la o zi la alta. Singurul domeniu relevant în care
Occidentul mai are forţă este cel militar, dar, după cum ne arată conflictul
din Ucraina, nici acolo nu mai stă grozav.
Probabil meciul cel mai dur urmează a se da în
zonele coastei de vest africane. Senegal, Coasta de Fildeş, Ghana şi Nigeria,
Camerun, Congo (cele două) au parte de mişcări interne profunde care, chiar
dacă nu se văd, există. Ceea ce vedem în Niger e abia începutul. Treptat,
mişcări similare se vor vedea în întreaga Africă. Iar contextul actual le este
unul favorabil.
De asemenea, trebuie să menţionez că investiţiile în
acele zone sunt deosebit de riscante, însă pe termen lung se vor dovedi extrem
de profitabile. Iată de ce ruşii şi chinezii investesc fără să se uite la bani.
La urma urmei banul e un nimic, pe când investiţia de acolo rămâne şi de întors
se va dovedi că întoarce exponenţial.
P.S.
Câteva date necesare pentru înţelegerea situaţiei. Nigerul este o componentă
esenţială a alimentării cu uraniu a celor 56 de reactoare funcţionale ale
Franţei. De asemenea, 25% din uraniul având ca destinaţie Uniunea Europeană
provine din Niger. Susţinerea „internaţională” a fostului preşedinte Mohamed
Bazum, „ales democratic” , este dată de poziţia sa pro-franceză. De altfel,
pentru cei care au în cap ideea că militarii au venit prin forţă la putere,
sunt sugestive imaginile din capitala ţării, Niamey, unde oamenii au ieşit în
număr imens pe străzi, susţinând redirecţionarea ţării către BRICS.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/2023/08/ce-se-intampla-in-africa.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu