IN MEMORIAM - Angela Monica JUCAN

 Preluare, din respect pentru memoria prietenei AMJ, așa cum îi plăcea să se semneze în bogata noastră corespondență, pe mail: https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2023/08/17/angela-monica-jucan/

Angela Monica JUCAN
(2 dec. 1952 – 27 iul. 2023)

Absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Angela Monica Jucan a făcut parte din categoria celor care, din varii motive, au lucrat în biblioteci din județe diferite; astfel: la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca între anii 1990 și 2002 și la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare între anii 2002 și 2018 (anul pensionării). Acum îmi vin în minte exemplele altor bibliotecare cu situații asemănătoare: Ecaterina Coț, Baia Mare și Satu Mare, Margareta Căpâlnean, Satu Mare și Baia Mare, și subsemnata, tot în ordinea Satu Mare - Baia Mare.

În orice situație se afla – de profesor, bibliotecar-bibliograf, scriitor, publicist –, acribia era caracteristica activității ei.

Cu Angela am fost colege la biblioteca băimăreană, dar activam la secții diferite.

Știu puține lucruri despre viața ei. La ea era aplicabil îndemnul că dacă vrei să cunoști un om să-i urmărești faptele, nu neapărat vorbele. Foarte bine îi surprinde caracterul o altă colegă, Angelica Simionca: Ne va lipsi discreția ei, demnitatea, calitatea umană și profesională, întotdeauna bine documentată.

Angela Jucan, ca bibliotecar-bibliograf, este autoarea volumelor omagiale și a documentarelor biobibliografice din seria Personalități maramureșene dedicate Înaltpreasfințitului Justinian Chira, arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului (2011, 365 p.), lui Viorel Thira (2011, 100 p.), Echim Vancea (2011, 316 p.), Aurel Pop (2009, 288 p.), Gheorghe Pop (2014, 265 p.), Vasile Borca (2013, 270 p.), Lucian Perța (2013, 260 p.) și altele. Toate aceste volume au fost editate sub egida Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Din anul 2004, Angela a făcut parte din colectivul redacțional al revistei de specialitate a bibliotecii „Bibliotheca septentrionalis”, iar în perioada 2010-2014 a fost coordonatorul ei. În anul 2011 a înființat revista-blog cu apariție cotidiană „e-Bibliotheca septentrionalis”, pe care a condus-o până la pensionare, adică timp de 7 ani. La 17 august 2011, ora 13:11 a fost publicat primul articol pe „e-Bibliotheca septentrionalis”, cu titlul Voluntariatul şi schimbarea în bine a lumii, autor dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2011/08/17/voluntariatul-si-schimbarea-in-bine-a-lumii/#more-34).

La împlinirea a cinci ani de viață a revistei-blog trimite un semn de mulțumire care-și continuă valabilitatea și azi: Mulțumim tuturor colaboratorilor – celor activi, ca și celor care și-au întrerupt participarea la realizarea revistei –, așteptăm cu interes noi materiale. Îi așteptăm și pe cei care încă nu au trimis nimic. Culoarea, calitatea, cuprinderea tematică a revistei, diversitatea speciilor literare și publicistice, mulțimea textelor, atractivitatea pentru cititori se datorează exclusiv colaboratorilor.

Mulțumim cititorilor obișnuiți și ocazionali, cunoscuți și necunoscuți, pentru că ne frecventează. Le mulțumim pentru că dau rost acestei publicații, pentru că fac rentabilitatea ei (nematerială, desigur). Le mulțumim pentru comunicarea, uneori, cu autorii prin comentarii și like-uri, oferindu-le acestora, astfel, un suport material.

În ton cu vremea și cu vremurile, nu pentru modă, ci ca necesitate, această revistă-blog face cunoscută activitatea bibliotecii băimărene și a colaboratorilor ei. Vă punem la dispoziţie mai jos un tabel cu o mică statistică a vizualizărilor, realizate de cutare număr de vizitatori independenţi (calculaţi la intervale de 24 de ore de pe fiecare IP diferit), plus numărul de articole publicate. Precizăm că numărul colaboratorilor este de ordinul sutelor, fiind greu de precizat cu exactitate, fiindcă nu există un instrument care să faciliteze numărarea lor automată (sau extragerea lor ca listă nominală).

Aducem mulţumirile cuvenite colegei Angelica Simionca pentru tabelul pus la dispoziţie!

 

Anul	Vizualizări	Vizitatori	Articole publicate
2011	9974		204
2012	29362	796	230
2013	29026	10469	266
2014	31752	12482	331
2015	49679	16219	1015
2016	60966	20197	1209
2017	62791	25449	1163
2018	107282	43416	400
2019	106610	30491	612
2020	107834	30480	1113
2021	107138	35414	1160
2022	94273	34259	1053
Total (2011-2022)	796687	259672	8756
2023 (până la 17.08 ora 11:00 AM)	49407	20017	587
TOTAL (2011-2023, până în 17.08.2023, ora 11:00 AM)	846094	279682	9343

Mai facem precizarea, tot pe baza datelor oferite de noua responsabilă a revistei-blog Angelica, că balanţa de articole publicate pe blog este, în acest moment de bilanţ, foarte echilibrată (articole publicate: Angela Monica Jucan – 4651; Angela Simionca – 4691). În condiţiile în care Angelica Simionca a publicat primul articol în data de 18 iulie 2016, iar din 27 august 2018, după pensionarea Angelei Jucan, a preluat în totalitate responsabilitatea revistei-blog.

De la înființarea ei în urmă cu 12 ani, conținutul și diversitatea materialelor publicate s-au amplificat,  revista online fiind condusă cu multă competență și responsabilitate, iată, de 5 ani, de bibliotecara Angelica Simionca. Între timp a crescut şi numărul colaboratorilor și al consultărilor (accesărilor) revistei. Angelica poate să-i ajute pe doritori la îmbunătățirea subiectului propus spre publicare cu o idee, o poză recuperată din arhiva bibliotecii sau de pe Internet, ori cu sugestii pentru continuarea temei.

Prin articole publicate în revista de specialitate a contribuit și la adaptarea descrierilor bibliografice din forma clasică în programele din mediul virtual. Iată cum vedea lucrurile în 2014: Drept care, am pornit să includ în bibliografii şi titluri care au ca „loc” de publicare… un link. Nu aveam, totuşi, încă de atunci certitudinea utilităţii indiscutabile a acestui gest, bibliografiile mele fiind destinate tiparului; or, linkurile la articole fiind de obicei lungi şi foarte lungi, mi se părea cam utopic să existe mulţi dispuşi să reproducă semn cu semn în internet kilometricele adrese care, pe deasupra, în caz de imprimare tipografică neclară, ar fi devenit absolut inutilizabile.

Noi când stăteam de vorbă abordam subiecte de biblioteconomie sau literatură. Nu se antrena la o discuție sterilă, doar de dragul vorbirii. Nu participa la lansări de carte sau la alte întâlniri culturale. Cu toate acestea, clujeancă fiind, știa foarte multe despre Baia Mare, despre băimăreni și maramureșeni, în general. Mă refer la informații pe care se cade să le știe o bibliotecară-bibliograf, așa cum a fost ea. Întotdeauna bine documentată, cum scrie Angelica Simionca, Angela Jucan mergea pe firul apei în sus, adică pe firul informației până la rădăcina ei. Consulta dicționarele, enciclopediile, întreba specialiști, cunoscuți, scria scrisori, dădea telefoane prin țară dacă era cazul.

Atunci când persoana este în viață, truda întocmirii unui astfel de documentar este mai ușoară, altfel căutările sunt anevoioase.

La un moment dat, căuta date despre profesorul, poetul și pictorul Gheorghe Chivu, născut în 1912 în județul Constanța, cu armata făcută în altă parte, un traseu profesional prin țară și, în final, stabilit în 1948 la Sighetu Marmației, unde a trăit (cu o sincopă băimăreană, zice Angela) până la decesul din 1986. Aduna date pentru întocmirea catalogului expoziţiei documentare şi de pictură dedicată artistului la 20 de ani de la moarte, deci în 2006. Atunci, dar nu numai atunci, a făcut o adevărată muncă de detectiv. Anii trecuseră și nu găsea persoane care să-l fi cunoscut și de la care să adune informații. Știa că acesta a participat în anul 1982 la cenaclul „Vasile Lucaciu” de la Cicârlău și m-a întrebat dacă cunosc ce poezie a citit acolo, ori alte amănunte. Așa se face că mi-a povestit câte ceva din culisele acelei căutări. Documentarul biografic al lui Gheorghe Chivu apare sub semnătura ei și în volumul alcătuit și editat de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare în anul 2018, anul centenar al Marii Uniri (p. 334-345): 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie. 100 de ani de la Marea Unire, volum coordonat de directorul instituției, dr. Teodor Ardelean. Din acest volum am preluat citatul următor pentru a vă convinge până unde s-au întins căutările colegei noastre: Gheorghe Chivu a ajuns, astfel, în toamna anului 1933, la Seminarul «Sfântul Apostol Andrei» din Galați, lucru real, fiindcă armata îl are înregistrat ca seminarist la Galați, din anul încorporării (1934), până la absolvirea școlii (1937); de altfel, arhiva militară istorică ne oferă și numărul diplomei de absolvire. Încă o dată, vă împărtășesc amănunte din activitatea unui bibliotecar, despre ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise. În paralel cu împrumutul de carte la domiciliu și cu studiul în sala de lectură, au loc și expozițiile de la salonul artelor, lansările de cărți, conferințele, simpozioanele, cercurile de lectură ori cele organizate în colaborare cu alte instituții și încă multe altele.

În alcătuirea documentarelor adăuga elemente ajutătoare utile cititorului. Din volumul Aurel Pop – 60: Caiet biobibliografic aniversar am preluat următorul exemplu: În mod deliberat, la ordonarea alfabetică, articolele (indiferent de limbă) au fost considerate ca fiind cuvânt de sine stătător. Alt documentar, alt exemplu: Indiferent de forma în care apar în documentul primar, toate titlurile au fost redate în ortografia actuală. La datele luate din internet, s-au pus, dacă nu erau, semnele diacritice. Ordonarea alfabetică s-a făcut în sistemul „cuvânt cu cuvânt” (nu „literă cu literă”); articolul parte de vorbire (inclusiv cel proclitic) a fost luat în considerare și tratat ca un cuvânt de sine stătător.

Poveștile noastre s-au mai intersectat la apariția postumă a volumului de poezii scrise de Ioan Bran – Revelație și calvar, ediție îngrijită de subsemnata în anul 2009. A fost impresionată de viața acestui poet care a trăit 46 de ani (1 iulie 1942 – 27 mai 1988). La 23 de ani, Ioan Bran a suferit un accident care l-a imobilizat la pat pentru următorii 23. Cărțile și vizitele scriitorilor sătmăreni și maramureșeni, precum și ale consătenilor, dacă ar fi să-i pomenim doar pe poeții Ștefan Drăgan și Leontin Drăgan sau pe prof. Augustin Jurje, i-au susținut moralul acelor ani. Eu îi duceam cărți să citească, iar el îmi dădea manuscrise să i le dactilografiez. Într-o zi mi-a dat mai multe – 60 de poeme, culese la maşina de scris, ordonate, paginate, având şi cuprinsul alcătuit de el. Erau pregătite pentru editură, dar mulți dintre noi cunoaștem cu câtă greutate se putea tipări o carte înainte de 1989. Manuscrisul a stat la mine în bibliotecă mai mult de 30 de ani, uitasem de el, până când am intrat în „concediul numit pensionare”. Apoi am cules textul pe calculator și l-am pregătit pentru tipar. Angelei i-au plăcut poeziile, profunzimea lor și, drept urmare, în numărul 39/2012 al revistei „Bibliotheca septentrionalis”, a publicat articolul Poetul sătmărean-maramureșean cu „depunere de chiciură pe vise” – Ioan Bran.

Aş putea adăuga faptul că, la plecarea în veşnicie a Marie Mariş Dărăban şi Angela Jucan a fost mişcată şi, la îndemnul ei, patru cicârlăuani: Vasile Jurje, Nicolae Pop, pr. Gheorghe Pop şi subsemnata am realizat un tablou „In memoriam” îndrăgitei pictoriţe.

Angela Monica Jucan a debutat publicistic după vârsta de 40 de ani și editorial câțiva ani mai târziu, cu volumul Optimismul bacovian (Cluj-Napoca, 1999). Următoarele volume au fost: Patologia lui Păcală sau simptomatologia sănătății (2006) și Înstelatul Finteuş (volum dedicat Corului Bărbătesc din Finteușu Mare, 2018), ambele editate de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.

Alte lucrări: Biruirea de sine: [volum omagial consacrat lui Mircea Vulcănescu] (în colaborare cu Corneliu Oneț, 2004); Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece: Teodor Ardelean – 60 (cu Adrian Pop, 2011); „Sînt suflet în sufletul neamului meu”: Andrei Dragoș – 65 (2012).

A fost membru fondator al Ligii Scriitorilor Români, înființată în anul 2006. Alte date și amănunte din viața ei se regăsesc în paginile virtuale ale Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare sau pe diverse alte pagini de pe Internet, iar volumele care-i poartă semnătura se află în biblioteci publice sau personale. De asemenea, datele ei biografice fac parte din dicționarul Scriitori bibliotecari, bibliotecari scriitori (Editura Rotipo, Iași, 2022, p. 187-189), volum alcătuit tot de o bibliotecară, Fenia Driva.

Trista veste a plecării Angelei Monicăi Jucan pe drumul fără întoarcere am aflat-o printr-o rețea de socializare. Textul informației era, bineînțeles, însoțit de 3-4 emojii supărate și ele. Nu am nimic cu bietele figuri, dar una singură mi se pare de-ajuns, indiferent pe care stare o exprimă, la următoarele (identice cu prima) nu le văd rostul. Îmi venea, deci, să strig în fața calculatorului: câte emojii ar trebui să adaug ca să-mi exprim regretul și amărăciunea la plecarea Angelei? A fost ca și atunci când a murit tata și o octogenară care prinsese vremea bocitoarelor tocmite la înmormântări m-a întrebat: Chemați și bocitoarele? Mă știa o persoană cu respect pentru conservarea și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor, deci se aștepta la un răspuns afirmativ. Dar răspunsul meu atunci a fost aproximativ așa: Ce știu ele despre durerea mea!?

Acum zic și eu precum colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare în necrologul de adio: Un om frumos, funciar bun, inteligent, integru, demn, discret. Așa a trăit, mai ales discret. Discret a și plecat. Am aflat și am rămas tăcuți. Tăcuți și implacabili.

Autor: Maria GÂRBE

Maria Gârbe