Opriți distrugerea culturii!

 

                                                                                   de Gheorghe Pârja

Titlul acestui editorial este asemănător cu cel al petiției la care am aderat ca scriitor și ziarist român. Este o atitudine fermă, un semnal de alarmă la ordonanța de urgență prin care Guvernul României intenționează să pună în relief o seamă de măsuri administrative și fiscal-bugetare, ce vor crea – spun reprezentanții societății civile – consecințe nefaste în plan social și nici nu-și vor atinge scopul de a reduce deficitul bugetar. Atunci de ce atâta înverșunare? Este vizată în mare parte cultura, în fibra ei națională. Proiectul ordonanței stârnește deja îngrijorări. Oare știu autorii care au provocat aceste neliniști că toate structurile culturale pe care vor să le comaseze, ori să le desființeze fac parte dintr-un ansamblu educațional? Că școala nu poate face totul, mai ales în acest context al educației, și atunci bibliotecile, teatrele, muzeele, sălile de expoziții, concertele simfonice, adică scriitorii, actorii, artiștii plastici, regizorii, actorii, coregrafii, muzicienii sunt aliați dovediți ai educației. Ai tinerilor.

Bulversarea instituțiilor de cultură prin această nefericită ordonanță, în forma actuală, taie din elanul cetățenilor, mai ales al unor copii care își caută rostul vieții în muzică, pictură, dans sau poezie. Se strigă pe bună dreptate: opriți distrugerea culturii! Uniunea Scriitorilor din România, din care fac și eu parte, a tras un semnal de alarmă, avertizând că acest proiect al Guvernului, la inițiativa Ministerului Finanțelor și susținut vehement de premier, a provocat câteva reacții publice. Înainte de orice, prevederile din proiect sunt, aproape fără excepție, contrare articolului 33 din Constituția României, în care se prevede obligația statului de a susține, prin toate mijloacele, cultura națională, în multiplele forme, atât sub raportul creației, cât și al accesului cetățenilor la bunurile culturale.

Proiectul prevede un număr de măsuri care diminuează drastic numărul unităților de cultură și al personalului angajat. Alcătuit din persoane cu o instruire specială și mai greu de format. Succesul unei instituții de cultură dă roade dacă ea, instituția, este condusă de oameni de cultură, care se formează în timp și într-o atmosferă prielnică. Ordonanța are destule prevederi confuze, care se bat cap în cap. Cultura a fost dată pe mâna unor croitori periculoși pentru cultura națională. Care taie și apoi măsoară. Cum este comasarea, desființarea, reorganizarea acelor instituții de cultură care au sub 50 de angajați. De unde obsesia acestei cifre rigide?

Prin instituțiile de cultură din Maramureș circulă variante suficient de pesimiste în legătură cu soarta lor. Răstălmăcirea organizării actuale, așa cum este ea, ar descuraja mult rostul lor de conservare a unui patrimoniu recunoscut, dar și de prezentare a unor valori unice în felul lor. Cu ce câștig? De unde bate vântul schimbărilor? Din nefericire, în România, pentru mulți oameni politici, conceptul de cultură este obscur. Ridică din umeri când vine vorba de cultură, această dimensiune esențială a poporului din care fac parte. De unde și pornirea de a strânge economii pe spatele acestui domeniu mereu fragil. Nici nu realizează ce consecințe, pe termen lung, pot avea deciziile lor, dacă vor fi aplicate.

Datoria noastră este să tragem firești semnale de alarmă. Ignoranța în privința culturii, a rolului ei în viața societății îi face să se simtă cu conștiința împăcată. Că ei vorbesc de bani, nu de cultură. A nu se uita, spui Europa, spui cultură. Cei care au conceput acest plan se înscriu, fără să-și dea seama, pe un drum greșit a ceea ce înseamnă Europa. Un sens contrar față de civilizație și istorie, democrație, libertate, spirit critic și respect pentru valori. Marele dramaturg Matei Vișniec, trăitor în Franța, dar cu solide rădăcini românești, a strigat de la Paris față de aceste preconizate măsuri de la noi: „cultura în primejdie, democrația în regres, idiotizare în perspectivă!” Iar Matei nu poate fi suspectat de partizanat politic, ci el vorbește în numele culturii române, în mijlocul căreia s-a format.

Aplicarea ordonanței de urgență va da o lovitură de grație probabil unicului domeniu prin care România își mai poate afirma identitatea spirituală, spun și confrații mei, scriitorii în comunicatul dat publicității. Ca unul care cunosc suficient de bine panorama culturală a Maramureșului, sper că autoritățile nu se vor pripi în a lua măsuri care să umbrească și bruma de normalitate în care respirăm. Cum scriam și în ziarul de sâmbătă, ordonanța cu creier financiar poate face mult rău culturii române. Dacă nu mă credeți pe mine, credeți-l pe domnul Eminescu: „Trebuie să fim un stat de cultură la gurile Dunării, aceasta este singura misiune a statului român și oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop, pune în joc viitorul urmașilor și calcă în picioare roadele muncii străbunilor noștri.”

Nu uitați! Cultura înseamnă lărgirea minții și a spiritului!