Să urmărim reacțiile partidelor politice la documentul venit de sus, de la Banca Mondială, cu privire la reforma fiscală în România. Avem aici un test și un studiu de caz perfect care ne scoate în afara sferei propagandei și a discursului în care încearcă să fie împinsă în acest moment dezbaterea publică în România pentru următorul an și jumătate: Răul cel mai mic versus răul cel mai mare.
Iar răul cel mai mare știm cu toții care este
pentru că, nu e așa: “Se știe! Vai! Lasati-ma sa dau ochii peste cap! (I-am dat
frumos, am luat likuri si aplauze?! Am contribuit la viata publica si la
occidentalizarea Romaniei?! Ohhh… si inca cum… etc. etc..)”
In realitate nu există absolut niciun fel de
diferență între partidele politice aflate în acest moment în pole positions
pentru startul electoral. Nu sunt vorbe. Avem un test concret in fata:
Reacțiile cu privire la această propunere care
nu e totuși doar o chestiune marginală cu privire la funcționarea economiei
românești. E una din chestiile alea care chiar contează și unde propaganda pură
se loveste de zidul realității, al cifrelor, al logicii analitice.
In mod normal reacțiile cu privire la un
asemenea episod/eveniment economic și macroeconomic de factură structurală, ar
trebui să vină in primul rand in spatiul politic de la think tankurile și
centralele de idei ale partidelor. De la grupurile de lucru și de experții
economici, fiscali, instituționali ai partidelor, organizati in aceste centrale
de idei.
Si atunci ne întrebăm: Care sunt aceste think
tankuri sau centrale de idei ale partidelor? Care sunt experții și grupurile de
experți?!
Intrebarea retorică. Stim răspunsul.
Descoperim cu stupoare că asa ceva pur si simplu NU există. Practic toate și
subliniez TOATE partidele politice din România în momentul de față, nu au
dezvoltat și nu sunt capabile să arate care este substanța lor de organizare și
expertiză într-un domeniu atât de important precum cel pus acum în discuție. NU
au nici macar infrastructura minimala necesara.
Beraria probabil e locul predilect unde se
intalnesc sa pregateasca “documentele” cu care merg in talk show la TV,
institutia de public policy prin excelenta. Vor trimite la o televiziune sau
alta un personaj sau altul din interiorul Partidului, care se va da într-un
spectacol acolo, alături de alții asemenea, plus câțiva jurnaliști care
funcționează de obicei pe post de propagandisti ai sistemului, sub acoperire.
Si asta va fi dezbaterea națională cu privire la chestiunea sistemului fiscal
si al impozitelor.
Pentru că se subliniez din nou: aici NU este
vorba de reforma unui sistem. Ceea ce ni se propune e altceva. Un sistem il
inchipuim ca pe o mașinărie de guvernanță sau fiscală care are -sa zicem-
patru-cinci componente. Să vii și să vorbești despre doar o componenta sau
doua, ca și când poți să resetezi mașinaria respectiva fără să adresezi
problema celorlalte componente, ca si cum performata sistemica nu ar presupune
corelarea componentelor spre optimizare, nu e reforma sistemica. E altceva.
O reforma reala sistemica care se respecta NU
este despre EFICACITATEA unor componente ale sistemului ci despre
EFICIENTIZAREA funcționării acestuia, in ansamblu, pornind de la criterii care
depasesc mult criteriile legate de elementare capacități de colectare, sau de
magnitudinile acoperirii fiscale a activtiatii economice pure.
Să revenim însă la cele electorale. Ne
apropiem de un an electoral. Campania la nivelul României și la nivel European
se poate duce în două feluri:
1. Pornind de la problemele reale ale Europei
și ale României, folosind expertiza științifică și profesională pentru a
identifica si diagnostica realist aceste probleme si apoi a construi soluții
fezabile la ele, într o manieră realistă și la obiect.
2. Pornind de la montarea scenariului că avem
iarăși de ales între două rele: unul mai mare și unul mai mic. Si crearea unui
climat alarmist si de isterie: “E adevărat că raul cel mai mic este cel care e
la puterea acum peste tot și care a creat situația de criză, și care ne duce pe
toți într o înfundătură. Dar, vai, există și pericolul unui rău și mai mare!”
Si hai să i tragem cu propaganda și cu
alarmismul instrumentat diversionar in scop electoral, cu memele și cu ruperea
în figuri și cu semnalarea virtuții cu privire la răul cel mai mare. Salvăm
Europa, salvăm România de un pericol iminent. Cum? Mentinand la putere elitele
status qvo-ului. Care ne vor salva. Cum? Facand exact ce au facut si pana acum,
dar mai apasat si cu mai cu zel…
Sigur, expertii si ganditorii organizati in
think tankurile romanesti s-ar putea sa nu fie de acord cu ce zic mai sus. Si
le dau dreptate ca asta e posibil. Asteptam sa avem o polemica cu ei, la
evenimentele organizate de aceste think tankuri… Asa functioneaza democratia.
Prin dezbatere organizata in spatiul politic de organizatiile politice care au
EXACT acesta functie: DE A NE ADUC IMPREUNA, CA SA DISCUTAM RATIONAL SI
DOCUMENTAT SI LA OBIECT PROBLEME SI SOLUTII. NU A NE DEZBINA SI A NE ISTERIZA,
DISTRAGAND ATENTIA DE LA ACESTE PROBLEME SI SOLUTII.
Autor: Paul Dragos Aligica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu