de Gheorghe Pârja
Și a fost și ziua de 14 august 2023, ajun de Sfânta
Maria Mare, când la Săliștea de Sus s-a desfășurat Simpozionul Cultură și
Civilizație Românească în Maramureș. După cincisprezece ani, energia
intelectuală nu a scăzut, diversitatea temelor a sporit. Profesorul Simion
Iuga, coordonatorul Simpozionului, și prof. univ. dr. Nicolae Iuga și în acest
an, cu pricepere și istețime, au asigurat liantul subiectelor propuse de
participanți. Cu comentarii adecvate, primarul Ștefan Iuga, sincer atașat de
această întâlnire consecventă valoric, a rostit cuvântul de deschidere. Apoi a
fost evocată personalitatea academicianului Ionel-Valentin Vlad, fost președinte
al Academiei Române, la împlinirea a 80 de ani de la naștere. Au ținut să fie
la Simpozion doamna dr. Adriana Vlad, profesor universitar, soția
academicianului evocat, și doamna dr. Ana Vlad, regizor, fiica lui. În
alocuțiunile lor au creionat portretul omului de familie, dar și contribuția
regretatului academician la dezvoltarea științei românești.
Despre implicarea academicianului Vlad, cu rădăcini
maramureșene (Borșa, Săliștea de Sus), au mai vorbit profesorii Simion Bogîldea
și Simion Iuga. Memoria fostului coleg de fotoliu academic a fost pusă în rama
prezentului de acad. Bogdan Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române,
care ne-a trezit atenția și cu provocările științei din acest secol și acad.
Emil Burzo, o prezență consecventă la Simpozion. Domnul Burzo ne-a adus aminte
de luptătorul pentru ființa națională, Gavril Man de Boiereni. Universitarul
Pompei Cocean ne-a prezentat strategii de dezvoltare a orașelor mici, studiu de
caz Săliștea de Sus. Universitarul Nicolae Iuga a conferențiat despre înființarea
Despărțământului ASTRA la Vișeul de Sus, iar drd. Lazăr Năsui ne-a amintit
despre Diploma din 20 octombrie 1860, prima Constituție de după revoluțiile din
1848-1849.
Dr. Maria Meze a decupat din preocupările ei bine
documentate atmosfera în care se desfășurau adunările generale ale
Despărțământului central județean Maramureș al ASTREI în perioada interbelică.
Generalul (r) dr. Alexandru Leordean a evocat figura legendară a dr. Gavrilă
Iuga, un personaj dârz, dar și tragic al Maramureșului. A fost conștiința
limpede a avântului național, dar și o jertfă a istoriei. Subiectul prof.
Mihaelei-Cristina Gherheș a trezit curiozitate, deoarece se referea la
cârciumile din Maramureș în perioada interbelică. M-a bucurat preocuparea
tânărului Ioan Boroica, prezent la Conferință cu o temă referitoare la
demografie și genealogii familiale din comunitatea etnologică din Glodul
Maramureșului în secolul al XIX-lea, iar dr. Ioan Boroica, senior, ne-a adus
date documentare despre Composesoratul Săliștea de Sus între anii 1900-1948.
Universitarul clujean Matei Pop a ținut să marcheze
un veac de la apariția monografiei compozitorului, muzicologului și
folcloristului Bela Bartok – „Volksmusik der Rumanen von Maramureș”, Munchen,
1923. Da, cu mijloacele moderne, am ascultat înregistrările de pe fonograful
Edison, făcute de Bartok în Maramureș. Neobosit și atent cu istoria locului,
profesorul, poetul dr. Ion Petrovai a cinstit memoria profesorului, medicului
Gheorghe Bilașcu, părintele învățământului stomatologic universitar din
România, la 160 de ani de la naștere. Dr. Timur Chiș a făcut portretul
profesorului și preotului Grigore Balea de Ieud. Care mi-a fost și mie profesor
la Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației.
Despre chiaburii din Maramureș, cu aplecare spre
Săliștea de Sus, ne-a vorbit dr. Ilie Gherheș. Preotul dr. Vasile Iusco ne-a
urcat în Munții Țibleșului, pe urmele rezistenței anticomuniste. Etnologii
Pamfil și Maria Bilțiu ne-au amintit riturile, practicile magice și etnoiatrie
în păstoritul maramureșean. Măriuca Verdeș a prezentat cămeșa maramureșeană de
ieri și de azi. Dr. Adelina Emilia Mihali ne-a reamintit prenumele provenite
din diminutive. Cu observația că în ultimele decenii au dispărut din onomastică
mai multe prenume întâlnite în Maramureș. Cum ar fi Doca, sau Nuțuca.
Eu am vorbit despre spiritul academic imprimat
acestei manifestări prin ani. De aceea rămân prietenul fundamental al orașului
Săliștea de Sus. Mulțumesc autorităților pentru recunoașterea acestui sentiment
dăruit din suflet și cuvânt. Și în acest an a fost prezent copilul Vlad
Leordean, care, cu răbdare de matur, a asistat la desfășurarea lucrărilor. Cu
pofta vorbirii și sprinteneala minții, ne-a spus ce înseamnă întâlnirea de la
Săliștea de Sus pentru el. Și anul acesta, ca anul trecut, Vlad a încheiat
lucrările Simpozionului.
Se cuvin mulțumiri gazdelor de la „Popasul Izei.”
Pentru mine, dar nu numai, manifestarea face exerciții de admirație întru
cultură, respect pentru ținuta științifică, dând solemnitate academică și
strălucire spațiului nobil unde se desfășoară. Cu adevărat, ediția a XV-a a
Simpozionului s-a convertit într-o măreață întâlnire. Ne vedem la anul care
vine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu