Carmen Pinte şi Mitel Gîrleanu sunt autorii unui volum de poeme, cartea a apărut la Editura SITECH, din Craiova, august, 2023, surprinzând prin viziunea artistică inedită, altfel spus, cei doi creatori conturează, în replică, prin cuvinte bine meşteşugite, lipsite de stridenţă, adevărate bijuterii literare, pornind de la aceeaşi imagine.
Titlul este sugestiv, format din substantivul comun
“clepsidra” şi adjectivul „literară”, acest element paratextual are o forţă
expresivă aparte, accentuând ideea de timp, clepsidra devenind şi simbolul
central al volumului. Bobiţele de nisip din prima cupă semnifică timpul care
curge lent în cealaltă cupă, viaţa in sine picură înţelepciune şi talent, căci
complexa natură umană delimitează orizonturi poetice, menite să definească
personalităţi literare.
Sub aspect compoziţional, cartea numără 191 de
pagini, în cuprinsul cărora exista 102 poeme. Apreciez că discursul liric din
poemele lui Carmen Pinte este unul confesiv, din care se desprind sentimente de
nostalgie, de nelinişte existenţială, dublată de dragostea de viaţă şi detaşare
faţă de lucrurile mărunte:” Tumultul a ţâşnit urzind cuvinte, / pe drumurile
scrise vers cu vers, / se-ncheie rătăcirea, luăm-aminte, / dar urma scrierilor
nu s-a şters /… Ascunse slove ale
nemuririi, / într-un cuvânt pe buze sărutate, / vă regăsesc la capetele firii /
nerăbdătoare muze adorate” – „Muzele”
Poemele scrise de Mitel Gîrleanu exprimă plastic
încărcătura emoţională, presupun mister, fantezie, poetul se simte atras de
neobişnuit, de excepţional:
„ Unii şi-au ridicat palate, / Alţii călătoresc de
zor, De ei o carte ne desparte / Cu rânduri înmuiate-n dor /… Imperiile vor
apune, / Cuvântul martor ne va fi / C-am biruit această lume / Cu armele din
poezii” – “Existenţă lirică“
In creaţia celor doi poeţi sunt prezente o varietate
de teme: timpul ireversibil, natura, istoria, copilăria, anotimpurile, declinul
sufletesc, iubirea, aspiraţia spre ideal, viaţa, universul rural, destinul.
Luna, soarele, norul, drumul, lacrima, ochiul, cunoaşterea, tinereţea, stelele,
codrul etc. sunt doar câteva din motivele literare glosate în aceste poezii,
sursa lirismului fiind dată de afectivitatea transpusă estetic prin mijloacele
de expresivitate artistică.
Figura de
stil frecventă în poemele lui Carmen Pinte şi Mitel Gîrleanu este epitetul cu
rol în descriere, traducând atitudinea autorilor faţă de ceea ce este descris.
Epitetele contribuie la individualizarea puternicilor stări interioare, exprimă
însuşirile obiectelor. Poemele lui Carmen Pinte sunt încărcate de frumos,
epitetele nuanţează exprimarea: banca scorojită, cuvântul trainic, aşteptări
ascunse, ritm sălbatic, dans nebun, lumină sfântă, florile dalbe – epitet
cromatic, piscul legendar, comori celeste, glas smerit, geana albă – epitet
cromatic, luciri clare, satele gătite, nămeţi albi – epitet cromatic, vis
siderat, foc semeţ, glasul mărunţit, culmile golaşe, iubirile deşarte, sufletul
pur, subiectul tainic – epitet personificator, clipe flămânde – epitet
personificator, vers timid – epitet personificator. ( Carmen Pinte )
La fel de inspirat este poetul Mitel Gîrleanu, care
a gândit rolul epitetului în poemele scrise: clipa gravă, scena albă – epitet
cromatic, jurăminte calde, gândurile delicate, clinchet fin, pământ sfânt,
altarul greu, sufletul îndurerat, ghetuţa curată, vis întreg, dorurile vii, foc
domol, clopotele strâmte, muguri aprinşi, săruturi pătimaşe, gestul împietrit,
setea oarbă, neam blagoslovit, şoaptelor divine, fluturi albi – epitet
cromatic, cuvântul răstignit, poeme sfinte, destin rătăcit, umbra târzie, dorul
tainic, zefire minunate.
Mitel Gîrleanu pare că retrăieşte momentele
descrise, cu al său temperament febril, materialul poetic din Clepsidra
literară are multe în comun cu natura sa sufletească:
“Din stele un
destin menit / Ne urmăreşte pas cu pas / Sub geana lui am nimerit, / Am
înflorit şi am rămas” – „Menire”; „
Încărunţit de aşteptarea ta / Voi lăsa gestul împietrit afară / Căci cugetul
din nou te va crea / Zălog, nu ştiu pentru a câta oară” – “Regretul florilor de tei”
Iată că problema destinului, urzeala sorţii este una
din frământările poetului Mitel Gîrleanu, aşa cum pretindea Marcel Proust
“Adevăratele paradisuri sunt cele pierdute” sau altfel spus, neatinse…
Sensibil la frumuseţile naturii, Mitel Gîrleanu este
preocupat de pitoresc, de splendida floare de colţ, luând asupra sa nelinişti
şi întrebări încununate, în cele din urmă, de împăcarea cu sine:” Un smoc
de-argint cu aur dat / cercat în vis de îngeri noi, / purtat prin aprige
furtuni / de soare şi perdea cu ploi, / A înflorit în praf de stea / pe cerul
gândului aprins / brăzdat de dorul necuprins / pare o floare ce s-a nins” – «
Floare de colţ »
Replica literară a poetei Carmen Pinte este
persuasivă, având un ton cald, memorabil : “E graiul florilor de colţ ce
ne-ncântă, / Prin inimi încercate, lacrimi în decor, / Cu-o blândă primăvară
dorul ce-şi frământă / pulbere de argint, rai dulce călător” – « Floare de colţ
»
Poeta îşi simte elanul dezlănţuit şi pictează în
cuvinte aspecte fugare din natură : « Prin plete joacă raze mii, / Privirea
mi-o răsfaţă norul / Tresar izvoarele zglobii / Amurgul e-nfrăţit cu dorul »
Imaginarul poetic al celor doi creatori este dominat
de câteva substantive care reprezintă o chintesenţă a mesajului: cer, stele,
noapte, lumină, şoapte, timp, destin, melancolie, cuvânt, floare, munte, furtună, dor, iarnă, toamnă, primăvară, vară,
bradul, izvor, zi, codru etc.
Cheia sublimului acestor poeme o dă metafora: maluri
de amintiri, bulgări de doruri, ochiul vremii, stâncile credinţei, sitele uitării,
umbrele visării, ploi de slove, sămânţa lacrimii, ploaie de petale, umerii
clipei, jarul de lună, perdea de catifea. (Carmen Pinte )
In poezia lui Mitel Gîrleanu, metafore revelatorii
adâncesc ideea poetică: Poetul, regizor al dimineţii, / piatra clipelor, /
fărâme de lumini, / ţăndări de clipe, / ochiul durerii, / roua de lumină, /
praf de stele etc.
Funcţia emotivă se realizează la nivel sintactic
prin anumite aspecte ale topicii cu valoare afectivă, inversiunile si
dislocările sintactice: elegantă normă, veşnicele ceruri, dragi amintiri, aspre
palme, fermecătoare călăuză – Carmen Pinte.
Inversiunile poetice din poemele lui Mitel Gîrleanu
dau culoare şi dinamism: simpla amintire, dulce răsplată, o mare bătălie,
blânde ierni, lungul drum, cosmopolita vatră, aprige furtuni, abruptele cărări,
tainice demersuri, apuse aspiraţii, celeste doruri, monumentala lună
Personificările „Clipele încărunţesc, cu lacrimi în
priviri”, “Tresar izvoarele zglobii”, „
Surâde slova într-un poem” – Carmen Pinte şi
„Simţeam cum frige gândul”, “Gerul…/ Încheagă timpul în suspine “/ “ Iar
firul de iarbă sărută o ploaie”- Mitel Gîrleanu …conferă poemelor o
expresivitate sporită alături de comparaţiile: ca un corolar, ca un vis, ca
pe-o comoară, ca la paradă, ca pe-un miracol, ca stânca neclintită, ca o forţă
– Carmen Pinte şi cele prezente în poemele lui Mitel Gîrleanu: ca un copil, ca
un soare, ca o istorie, ca un sărut, / ca melcii de un soare pal – comparaţie
şi epitet, / ca un sărut divin – comparaţie şi epitet, ca un păcat, ca-n zidul
cetăţii, ca un zurgălău, ca un sfânt, ca pe-o cămaşă etc. Deşi sunt mai puţine
la număr, imaginile artistice sunt o reflectare a realităţii: imagini vizuale:
tâmplele cărunte, frunza înroşită, florile dalbe, nămeţi albi etc., imagini
dinamice: „La fereastră se rotesc…valsul fulgilor de nea” – Carmen Pinte
şi „Zboară fluturi spre mine”- Mitel
Gîrleanu.
In poeme
apar fluctuaţii ale uzului între diftong şi hiat, silabele deschise alternează
cu cele închise. Muzicalitatea versurilor este data de prozodie, predomină rima
încrucişată, rima împerecheată şi
îmbrăţişată sporesc conţinutul poetic. Poemele sunt alcătuite din patru, cinci,
şase catrene sau din catrene şi terţine.
Haosul înconjurător scade în intensitate când un dor
anume pune stăpânire pe sufletul omului, dorul de copilărie, dorul de cei
dragi, dorul de locurile natale:
“Astăzi e-o
zi senină şi cerul e sedus, / Coboară lin lumina pe steaua ce-a apus, / Din
roua ce sclipeşte renaşte un fior, / Netulburat o şoaptă, adulmecă un dor” /
Carmen Pinte / Un dor
Elanurile şi
renunţările, previzibilul şi imprevizibilul
accentuează ideea că poeţii sunt nemuritori: „Cuvântul scris este divin!
/ Îmi duce viaţa mai departe…/ Sunt faptele ce-mi aparţin /
Eternităţii-ncredinţate” / Mitel Gîrleanu – „Harul de a scrie”.
Conştient de efemeritatea clipei, poetul meditează
cu nostalgie: „Noi vom trăi purtaţi de
gânduri / Şi sentimente vom cânta / Când veţi citi aceste rânduri / Poate
demult vom fi-ntr-o stea” / Mitel Gîrleanu – „ Existenţă lirică”
*
Două aprecieri reţin atenţia – Doina Pologea –
Berceanu precizează: « Doi poeţi
născuţi, nu făcuţi, Carmen Pinte şi Mitel Gîrleanu ne invită la o joacă
poetică, la un pariu pe care l-au făcut cu muza lor”… “Cuvânt de întâmpinare”,
ca, mai apoi, în finalul volumului, Nicoleta Tudor remarcă: „ Cei doi trec cu
uşurinţă printr-o paletă largă de subiecte, fie că sunt melancolice, fie că
sunt încărcate de umor, că vizează anotimpurile sau copilăria lor, versurile
dumnealor sunt într-o prozodie perfectă, într-un tandem strâns, într-un dialog
perpetuu, poeziile completându-se una cu cealaltă sau îmbinându-se într-o
armonie de metafore şi figuri de stil” – “Valsul cuvintelor”.
Consider că volumul Clepsidra literară va
sensibiliza lectorul, individualizându-se prin maniera originală de a
scrie, pornind de la detaliile unei
imagini.
Adriana Răducan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu