de Gheorghe Pârja
Romancierul și eseistul român, Augustin Buzura, s-a
născut pe 22 septembrie 1938, în satul Berința, județul Maramureș. După
terminarea cursurilor școlii generale în comuna natală devine elev la Liceul
„Gheorghe Șincai”, din Baia Mare. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie
Cluj, obținând diploma cu lucrarea „Shakespeare în psihiatrie”. Renunță la
medicină pentru a se dedica literaturii. Devine unul dintre cei mai
reprezentativi scriitori din literatura română postbelică. A fost membru al
Academiei Române. A condus, ca președinte, Fundația Culturală Română (1990-
2005), o instituție culturală indispensabilă cunoașterii civilizației și
culturii românești în străinătate.
În această perioadă, la ideea lui, s-au organizat în
Maramureș „Cursuri de limbă, cultură și civilizație românească”, pentru
cursanți din diferite țări, neapărat români din jurul hotarelor României. Timp
de un deceniu, Maramureșul a fost un centru de iradiere a culturii noastre
tradiționale în lume. I-am fost aproape, dimpreună cu Nadia Moșanu, și alți
intelectuali din Maramureș, care i-au înțeles nobila intenție. Aici, cursanții
învățau limba română, au poposit în câteva sate, au participat la liturghii de
duminică, au fost găzduiți în casele gospodarilor. Atunci s-a legat între noi o
prietenie temeinică. Avea un fel anume în a-și manifesta mulțumirea. Socotea
Maramureșul argumentul unei civilizații străvechi.
Cred că a fost prima deschidere de anvergură a
Maramureșului spre lume. Și deocamdată, singura de o asemenea amploare. Și cu
impact în marile cancelarii culturale ale lumii. Știu asta din surse care nu
și-au epuizat emoțiile. Îmi spunea adesea despre un model, de gândire și faptă,
care era întruchipat în întemeietorul de istorie Inochentie Micu-Klein, care,
măcinat de dorul de țară, susține că „nu poți învia din morți decât în pământul
patriei”. Acest patriotism, această dragoste de pământul natal, care poate
atinge dimensiunile tragicului, este una din particularitățile spiritului
ardelean. Și repeta, adesea, Augustin Buzura spusa poetului și filosofului
Lucian Blaga: „a fi ardelean înseamnă a duce un gând până la capăt.”
Marele scriitor mi-a spus și mie, în spiritul
crezului evocat mai sus: „Berința, un loc din care nu am plecat niciodată”. De
altfel, toponimia și onomastica din spațiul natal pot fi ușor reperate în
romane. Universul lui epic este divers și acaparator prin substanța lui
inedită. În volumele de tinerețe se apleacă asupra dramei intelectualului care
intră în conflict cu sistemul din lumea academică. În aceste scrieri
experimentează, din punct de vedere narativ, procedeul fluxului de conștiință.
În romanele de maturitate, eroii vor să reconstituie trecutul, întotdeauna
controversat, cum ar fi cooperativizarea forțată, ori jertfa partizanilor cu
lupta lor din munți. A fost aproape de greva minerilor din Valea Jiului.
El a investigat realitatea ca un veritabil sociolog,
de aceea romanele lui au fost tot timpul sub lupa cenzurii. Știu câteva
episoade cu cenzura, mărturisite de Augustin Buzura, care l-au istovit pe
autor. Dar nu a cedat. A dus lucrul până la capăt. A fost un lucid comentator
al evenimentelor din 1989 din România și din zonă. De referință rămâne
convorbirea cu Crisula Ștefănescu, de la „Europa liberă”, realizată la mijlocul
lunii decembrie 1989, când Buzura se afla în străinătate, la Munchen. Dialogul
marchează un moment extrem de important, acela al așteptării încordate a unui
eveniment hotărâtor pentru destinul țării. Atunci, Augustin Buzura și-a pus
întrebări grave, oscilând între speranță și neîncredere. Credea că au fost zile
de cumpănă și îngrijorare, care își așteaptă o dreaptă pomenire în studii,
romane, evocări de orice fel. Că fără asemenea dovezi scrise e greu să
înțelegem lumea în care trăim.
De la scriitorul Augustin Buzura am învățat ca în
textele mele să nu exprim o ideologie, ci o poziție intelectuală. Multe sfaturi
am primit de la scriitorul care a experimentat demnitatea în felul lui. Fără a
coborî privirea spre pământ. Minunat rezervor de înțelepciune sunt romanele și
volumele de publicistică semnate de Augustin Buzura. În 22 septembrie,
scriitorul ar fi împlinit 85 de ani. S-a stins din viață în 10 iulie 2017.
Academia Română i-a făcut un portret elocvent: „Scriitorul și-a pus talentul
literar, vreme de o jumătate de secol, în slujba libertății și demnității
umane, culturale, cu mijloacele artei și culturii. A fost, din această
perspectivă, unul dintre cei mai mari intelectuali români care a crezut în rezistența
civică prin cultură. Un mare prozator, un caracter, un om moral, un om de
atitudine. Una dintre marile conștiințe ale poporului român, model de
demnitate și curaj.”
Romanele sale sunt opera unui scriitor de un
deosebit rafinament intelectual, cu o pătrunzătoare capacitate analitică. A
trăi, a scrie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu