Ce ce fel de democrație este aceasta cu inși aflați la al 4-lea sau la al 5-6-lea mandat. Inși care, în loc să dezvolte, căpușează statul în interese proprii și de clan. Inși înfipți în tot felul de grupuri mafiote pe care ei înșiși și le-au creat. Aproape de neclintit, nu datorită muncii, priceperii și rezultatelor social- economice, nici prosperității aduse zonei sau instituției, ci din cauza unui grad maxim de ticăloșie, a unei mizerabile țesături de interese generalizate. Adesea acești inși implică, precum o caracatiță, (vă amintiți filmul italian) prin malversațiuni extrem de abile, instituții și persoane de decizie, domenii vitale ale statului, Justiție, Poliție, Securitate, îmbolnăvind grav societatea...
De ce Parlamentul României nu stopează legislativ, o dată pentru totdeauna, acest tip de guvernare, de 1-7 mandate, la orice nivel. Oare de ce? Ventilatorul democratic într-o societate, aerisirea necesară, oxigenul binefăcător este limitarea, fragmentarea puterii oricui, oricât de „performant”, la cel mult 2 mandate. Aceasta nu înseamnă demolare, cădere, sau desconsiderare a celor în cauză, fiindcă societatea are alte și alte locuri și poziții de putere unde cei cu adevărat performanți pot fi utilizați în favoarea binelui public, nu altfel. Ei își pot aplica competențele acolo, la alte niveluri, în alte locuri unde e tocmai necesară experiența lor, cea cu adevărat valoroasă. În niciun caz un șef mafiot de instituție județeană sau de administrație locală sau de orice altă structură ce guvernează, administrează, conduce o unitate ce reprezintă statul român, nu se confundă cu un autentic politician democrat decât pentru populația manipulată, și pentru cei care suferă de gravă cecitate politică.
Așa, cu portbagajul plin de fișicuri de ordinul milioanelor se aranjează continuitățile de mandate, ascensiunea la vârful puterii și profiturile oneroase. Și din păcate, la noi, atât cecitatea politică , cât și autocrația mafiotă s-au dovedit extrem de prezente și extrem de profitabile în interese personale și de clan. Ele sunt cumva interdependente. De ani de zile zic și întreb cum se explică inși fără performanțe manageriale în aceeași funcție eligibilă timp de 5-6 mandate? Niciodată o societate sau o instituție condusă de astfel de specimene nu are cum să evolueze. Ei nu au decât să-și arate performanțele în propriile firme particulare, să le ducă la niveluri cât mai înalte, dar în niciun caz în instituțiile țării.
Epoca baronilor locali trebuie să apună, ea a constituit un fel de comună primitivă a vieții politice românești postdecembriste. Ea este un efect al primelor reacții post-decembriste a unor foști activiști, uteciști și alte categorii preparate în comunism. Sub pavăza părintească a președintelui de atunci: „să ne îmbogățim tovarăși!”, „să trecem la capitalism!” Cum ? În ce chip? Furând cu ambele mâini statul român, uitând tot și făcându-ne capitaliști noi, foștii tovarăși. Să ne amintim cine, de fapt, a ruinat industria, economia și tot ce rămăsese de la statul antedecembrist? Cine a vândut tot, cine s-a împroprietărit? Cine au devenit „marii oameni de afaceri” și „întreprinzătorii” României? Cine a urcat în funcții de decizie la vârful statului? Prin ce metode? Cei care au adoptat stilurile Mafiei. Deontologia lor profesională atât le spunea - că regimul capitalist ar fi un fel de jaf generalizat al propriului stat, că ar fi doar minciună și ticăloșie sfidătoare la adresa legilor și a celor cinstiți, lipsiți de curajul de-a fura, considerați „niște proști”.
Să nu ne tot mirăm de Domnul (tovarăș) Buzatu. Ca dânsul, partidele - toate - mai au exemplare cu nemiluita, prin toate adâncurile României.
Autor: Terezia FILIP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu