Aşteptată cu nerăbdare, comentată timp de trei luni în gol, pentru că nu existau decât zvonuri despre ce va cuprinde, odată asumată în parlament, reforma lui Ciolacu trezeşte un uriaş val de nemulţumiri.
Experţi, economişti, persoane avizate din vaste domenii, nu văd nimic altceva în acest pachet de măsuri decât o goană disperată a guvernului după bani.
Calcule extrem de simple arată că în esenţă nu este vorba decât despre cum să stoarcă statul mai mulţi bani la bugetul. Finalitatea?
O nouă spirală de scumpiri. Se scumpeşte practic tot.
Preţurile sunt duse în sus de creşterea TVA-ului la anumite produse şi servicii de la 5% la 9%, dublate de introducerea impozitului pe cifra de afaceri la companiile mari de 1%, iar la IMM-uri de la 1% la 3% după ce depăşesc un fantastic rulaj de 60 000 de lei.
Creşterea salariului minim de la 3000 de lei la 3300 de lei şi a salariilor din construcţii de la 4000 la 4500 lei varsă mai mulţi bani în sacul fără fund al statului decât în buzunarele salariaţilor.
Dacă PSD este acum pe primul loc în intenţia de vot, cu aproximativ 30 de procente, după ce se vor simţi la buzunar efectele reformei fiscale, partidul lui Marcel Ciolacu va deveni ţinta protestelor.
Scumpirile ce vor urma afectează în egală măsură salariaţii din privat şi salariaţii din sistemul de stat. Deci nemulţumirile pot fi considerate generale.
O consecinţă greu de evaluat se va resimţi după impunerea supraimpozitării băncilor. Măsura se va răsfrânge asupra dobânzilor. La fel cum impozitul pe cifra de afaceri aplicat marilor companii se va reflecta în creşterea preţurilor.
Un sistem prost din pornire nu poate fi cârpit din mers. Statul s-a trezit că are cheltuieli din ce în ce mai mari şi a reacţionat crescând taxele. Primul ministru numea cheltuielile nesăbuite răsfăţuri, dar cauzele sunt mult mai profunde. O fi fost pe undeva vorba şi despre răsfăţuri, dar există o categorie de salariaţi la stat care muncesc din greu. Ar fi vorba cam despre cei cu salarii mici.
Dacă până acum activitatea guvernului Ciolacu era comparată cu activitatea guvernelor anterioare, după intrarea în vigoare a măsurilor asumate comparaţiile se vor face prin raportarea la activitatea guvernului de până la reformă şi de după reformă. O primă reacţie a fost creşterea cursului de schimb. O uşoară devalorizare a leului nu este o catastrofă, dar poate anunţa o catastrofă viitoare.
Încă din primele zile, Marcel Ciolacu a ţinut să accentueze că reforma o face PSD. A şi spus că nu este normal ca un prim ministru social-democrat să ia măsuri dure. Reformarea drastică a unui sistem social este în general apanajul partidelor de dreapta. S-a văzut însă foarte clar că PNL mai mult a asistat decât a participat la elaborarea setului de măsuri fiscale. Din când în când liberalii mai vocali făceau puţin zgomot cerând în mod imperativ să nu se modifice cota unică, agăţându-se de acel 18% ca de minunea care, chipurile, ar fi impulsionat economia.
Un impozit progresiv este mai sănătos economic şi mai echitabil social decât cota unică, la un moment dat ea devenind contraproductivă, aşa cum s-a demonstrat în cele şapte ţări UE în care mai este folosită. Adevărul este că PNL, cel puţin în timpul guvernului Ciucă nu a prea avut idei concrete pe care să le susţină şi să le pună în practică în spiritul principiilor economiei liberale.
Poate că lipsa ideilor economice a fost factorul principal care a dus la spargerea coaliţiei de dreapta PNL-USR-UDMR. Dacă luăm de bune sondajele celor trei partide nu vor mai obţine rezultate la alegerile parlamentare de anul viitor care să le permită formarea unui guvern de dreapta. Cu cele 20 de procente ale PNL, cu cele maxim 10 procente ale USR şi cu 5 procente ale UDMR nu întruneşti o majoritate parlamentară. Aceste partide orgolioase vor invita AUR să li se alăture?
Acest aspect cu siguranţă îl are în vedere PSD când îşi face calculele pentru prezidenţiale. Dar până la seria alegerilor din 2024, care se apropie cu repeziciune, PSD trebuie să treacă de nemulţumirile generate de măsurile asumate de curajosul lor lider.
Oricât de mult va fi cosmetizată, explicată, trâmbiţată, pe bună dreptate reforma lui Marcel Ciolacu poate fi numită reforma scumpirilor.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu