de Gheorghe Pârja
Sunt atent la avalanșa de modificări în lumea în care trăim. Este un front larg, pe care se duc lupte aprige pentru a schimba ceea ce știam că este un reper, un spațiu cultural în care ne-am format, o stare de spirit. Se schimbă eroii marilor romane, se interzic cărți clasice care nu mai corespund noilor teorii despre rasă și gen și alte năstrușnicii. Se dărâmă statui ale unor eroi ai istoriei, care nu mai sunt corecte politic. Aberații de neiertat chiar în America, federația pe care am luat-o model pentru democrație. Am înțeles destul de bine mersul lumii, nu m-am împăcat până astăzi cu șocurile venite din centre de putere, cum a fost colectivizarea agriculturii, deoarece schimba relația omului cu pământul, cu viața, cu moartea. Se preconiza formarea omului nou, care în mare parte nu a strălucit în nici un fel.
Pentru unii a fost mai bine, dar marea parte a românilor nu au ieșit din clișeele impuse. S-a inventat universul garsonierei, adică mutarea satului la oraș. Atunci schimbările erau planificat aplaudate, acum funcționează înghițitul în sec. În nici un sistem de până acum ideologiile nu s-au amestecat în structura și înțelepciunea basmelor. De la Frații Grimm, la Petre Ispirescu. Dar ce este basmul, ori povestea? Este una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate. În basm se vorbește despre dorința de dreptate, de adevăr, de frumos, de cinste a poporului. Am trăit și în regimul partidului unic, când s-a făcut și colectivizarea multor idei, dar propagandiștilor nu le-a trecut prin minte să rescrie basmele. Medicul și artistul plastic Laura Poantă iustrează unele aberații ale acestui timp. Când un desen animat ecranizat după o poveste clasică nu-i mai mulțumește pe corecții politic, ce fac? Schimbă basmul.
Așadar, corectitudinea politică dispune să se intervină în narațiune. Actrița care joacă rolul Albei ca Zăpada a fost convinsă să spună că basmul cu pricina are un final prost. S-a reluat o poveste regresivă, cu șapte pitici, care trăiesc într-o peșteră, o condiție care nu se mai admite. Piticii trebuie să fie oameni înalți în film, că nu se mai admit pitici pe fața pământului. Unul dintre urmașii lui David Hand, specialistul în animație de la Disney, spune că acesta s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cum îi sunt măcelărite creațiile. Răsucitorii de basme, trufași și aroganți, au ținut să ofere un film cu o Albă ca Zăpada de culoare neagră. După cum se știe, Frații Grimm au preluat mult din folclorul germanic și din mitologie. Laura constata că „în poveste apar simboluri precum cel al oglinzii magice, al mărului otrăvit, al sicriului de sticlă, iar cei șapte pitici, blamați acum, preluați din mitologia nordică, simbolizează cele șapte emoții, fie aerul, pământul, focul, apa, lumina, umbra, magia – simboluri folosite peste tot în lume, în toate mitologiile și basmele populare.”
Noua ordine ideologică face referiri tranșante la povești vechi, care dezvoltau la copii gustul pentru frumos, pentru plăcut, stimulau imaginația. Din pruncia mea am făcut deosebirea dintre realitate și poveste. Dar i-am simțit aproape, dincolo de linia primului orizont, pe Harap-Alb, Greuceanu, Prâslea cel Voinic, Cenușăreasa, fără să-mi împiedice gândirea pentru teorema lui Pitagora, legea gravitației, sau structura cristalului. Rescrierea basmelor continuă cu transformarea femeilor fragile, neajutorate, în personaje puternice, descurcărețe, figuri atletice, învingătoare. Aflu că pe Coasta de Est a Americii, Mica Sirenă acum este neapărat de culoare neagră, o celebră marcă de bere este vândută în sticle cu forme feminine, iar femeile provenite din bărbați, care fac ciclism, au baremuri avantajoase pentru a câștiga concursuri.
M-am uitat pe un film de animație în care Cenușăreasa este din Grecia, iar prințul din Africa. Sunt convins că aceste răstălmăciri prin prisma corectitudinii politice vor rezista cât va fi conceptul în vogă. Morala basmelor este extrem de folositoare pentru devenirea copiilor. Ei învață din basmul scris de Charles Perrault că bunătatea este nesfârșită, curajul îți dă avânt în viață, să ai încredere în tine, să nu te îndepărtezi de vise, că dezamăgirea vine, dar și pleacă. O propunere care mă uimește, și nu am cum să o împărtășesc, este rescrierea Bibliei. Recomand, pentru echilibru sufletesc, un interviu al doctorului Ion Vianu, psihiatru, psihanalist, scriitor, din care am reținut acest pasaj memorabil: „A te lipsi de lectura Bibliei este a te condamna la incultură, cel puțin dacă ești european. Nimeni, sub cuvânt că este ateu, nu ar trebui să se simtă scutit de a citi Biblia. Psihologul, moralistul, estetul înamorat de expresia fericită se îmbogățesc citind-o. Au citit-o și ateii, și profeții ateismului, cu mare profit.”
Da, se poate ajunge de la trunchierea basmelor la un atentat nedemn la Cartea Sfântă. Rămân la întrebarea din titlu: ce aveți cu basmele? Ele sunt neprețuita avere spirituală a fiecărui copil. Lăsați lumea cum îi ea, n-o faceți din bună rea. A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu