miercuri, 27 septembrie 2023

Poesis - Vlad BABICIU

 Stele de sticlă


 

Stele de sticlă zboară pe cer

Oxigenul stă așezat pe un nor cosmic

O avalanșă de stele trec peste eclipse solare

astrele vibrează pe valuri

Furtuna solară s-a produs în  ochii stelelor

dar s-a pierdut în ape cristaline

Valuri de foc au stins hidrogenul 

Luna  este mioapă în nopți fără stele

Luna  este de sticlă doar atunci cand doarme.

Îngerii de sticlă s-au ascuns printre stele.


Lacrimi

 

Trăiesc, strivesc roua

Cu buzele de piatră

Iau durerea la pas si o măsor

în kilometri

Zeci  de tristeți , sute de tăceri

Împrăștiate în lacrimi ce nu dor

Lacrimi nebune de suferință,

de  păcate îngerești.

 

 Anotimp

 

Voci părăsite în foamea cuvintelor

Scot cuvinte din glasul cărtilor

Ascult refrene din foșnetul frunzelor

Chipul  anotimpului este un stup vesel de

albine

Din buze de miere

crește zambetul.

Lacrimi de viespi , inimi de vipere

Curg pe trupul anotimpului

Strivesc  sufletul naturii

cu lacrimi de  piatră

Frunzele plang în suspin,

par moarte dar trăiesc in

delirul  lor ucise de vant .

Suflete colorate cu sange de scorpion

Cunosc  frica pădurii

Explorez teama ierbii

Răman cu spaima pe o creangă vie

ce respira aer si pămant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu