Ordonanța lui Ciolacu falimentează administrația locală și culturală!

 

Ca și în anii 2008/2009 a început asaltul de tip securistic băsescian, cu glume din partea reprezentanților guvernului despre cei care ”freacă menta” la stat, cu ”bugetarul gras care stă pe spinarea privatului slab”, despre ”cărătorii de mape și genți” inutili din aparatul de stat. Cel mai amuzant este amicul meu Rareș Bogdan care vorbește de ”cărătorii de mape”, el care nu a semnat niciodată condica zilnică. Toate aceste declarații ale politicienilor sunt asezonate cu glumițe în sketchuri umoristice sau dume ieftine pe facebook. Cei care fac asta, ori nu știu ce este administrația cu cortegiul legislativ național și european de scim-uri, regulamente, proceduri și metodologii pentru o eficientă și legală funcționare administrativă, conform normelor europene și internaționale ori în viața lor nu au mers vreodată la serviciu zilnic să vadă cum se semnează condica fizică sau electronică și cum se muncește cu adevărat pe legi și ordonanțe care se schimbă aproape lunar. Aparatul securistic de stat al regimului pensiilor speciale s-a pus în mișcare cu glumițe proaste despre administrație. În realitate, Ordonanța lui Ciolacu urmărește în primul rând distrugerea administrației publice locale, după ce au distrus economia națională în ultimii ani și au aservit-o altor interese străine. Desigur sunt de acord cu reducere a aparatului bugetar în sens economic și calitativ, care este necesară, dar trebuie făcută într-un mod corect și legal, păstrându-se echilibrul dintre numărul funcționarilor din aparatul de stat central cu cel din aparatul administrativ public local. România are circa 1.200.000 funcționari la stat. Desigur o reducere, atât a posturilor blocate cât și o reașezare a decalajului numărului funcționarilor din instituții de stat centrale cu cele de stat locale, este corectă și ar putea aduce o reducere a funcționarilor cu circa 200.000 de oameni/posturi. Ca să înțelegeți ceea ce se întâmplă în administrație, vin cu o clarificare ca sa nu cădem în marota securistică de tip basescian din 2008. Există 817.725 de angajaţi din administraţia publică centrală și 461.270 de persoane în administrația locală. Măsurile lui Ciolacu au fost luate fără o minimă analiză privind diferențierea între localitățile mari și celel mici și cu încălcarea autonomiei locale.

Ciudat ca la Ordonanța lui Marcel Ciolacu crește numărul funcționarilor în administrația centrală, care este dublă față de cea locală, deși atribuțiile și veniturile financiare sunt provenite de la bugetele locale administrate de UAT-uri. Bugetul țării este dat de bugetele locale, care susțin suprastructura administrației centrale, care crește cu noi agenții centrale. Conform Ordonanței lui Ciolacu, administrația centrală nu se reduce, deși atribuțiile legale și responsabilitățile le-au tot scăzut în ultimii 15 ani datorită integrării europene, care a transferat responsabilitățile și sarcinile centrului la administrația publică locală. Paradoxal se dau afară funcționari din administrația locală, cu încălcarea autonomiei locale și a Constituției, deși la orașele mari sunt bani pentru menținerea aparatului local de funcționari. În ultimii ani, marile municipii din România nu mai pot absorbi fonduri și proiecte europene din lipsă de personal, dar Marcel Ciolacu aplică ordonanța de reducere la toate primăriile, făcând confuzie între primăriile mari și puternice, ca la Iași, Cluj, Oradea, Brașov, Constanța, Craiova sau Sibiu cu cele ale unor orașe mici ca și Câmpeni, Ciorogârla, Târgu Neamț, Slatina, Segarcea sau Medgidia. Se lovește în administrația marilor orașe, care are nevoie de posturi pentru absorbirea fondurilor europene, dar se suplimentează aparatul de stat central, care a pierdut din atribuții și responsabilități din 2007 încoace. Și legenda cu darea afară a celor ce nu muncesc în administrație trebuie să înceteze. E o minciună. Vor fi dați afară cei care muncesc. De fapt, această așa-zisă reducere a bugetarilor păstrează în fapt posturile politice și reduce din funcționarii neînregimentați politic, adică elimină pe cei care muncesc. Partidele de guvernământ nu-și vor da afară proprii oameni cu carnet de partid, ci îi vor reduce pe cei fără pile politice și care cu adevărat muncesc. Totul este propagandă și minciună în Ordonanța lui Ciolacu, care urmărește de fapt politizarea administrației publice locale, iar prin darea afară a celor care muncesc, falimentul administrației este garantat. Administrația publică locală este motorul funcționării statului și absorbției fondurilor europene, dar și contributor la economia subsidiară. Calitatea actului administrativ va scădea dacă se aprobă Ordonanța sărăciei lui Ciolacu, iar economia va scădea dramatic în urma blocării absobției fondurilor europene și a reducerii consumului în economie prin eliminarea funcționarilor eficienți. Sunt sigur că ordonanța va cădea la Curtea Cosntituțională pentru că se încalcă principiul autonomiei locale.

Despre asasinarea culturii române, prin desființarea muzeelor și a centrelor culturale, în cazul lui Ciolacu e o tautologie ca fost șofer al lui Dragnea. Măsura care lovește în cultura română intenționat ca și legile educației va crea o generație de analfabeți culturali și de mancurți fără memorie națională. Ordonanța haosului adminsitrativ, deși se vrea cu reducere de personal, păstrează cu obstinație și încăpățânare securistică pensionarii speciali și cumulul pensie cu lucru la stat. Cei care țin pe palme acest sistem de partide corupte trebuie răsplătiți? Nu se taie personalul ”special” din aparatul de stat din care s-ar face o reducere substanțială la buget. Reducerea funcționarilor trebuia făcută, dar la centru, la guvern, în agențiile pline de politruci și securiști, nu în administrația locală eficientă. Ordonanța lui Ciolacu parcă este decupată din fabula lui Grigore Alexandrescu: ”egalitate, dat nu pentru căței”. La minstere și agenții centrale se poate face reduceri substanțiale, dar se preferă o lovitură mortală dată administrației locale, de fapt urmărindu-se prin această ordonanță falimentul României, un stat eșuat datorită împrumuturilor masive făcute în ultimii ani pentru care nu răspunde absolut nimeni. Desigur mai trebuie bani pentru vaccinuri și arme? De acolo ies comisioanele pentru politicieni, iar un stat slab e mană cerească pentru companiile și ambasadele străine. România se întoarce în paradigma evului mediu tot cel mic și sărac trebuie să plătească pentru cel puternic și bogat.

Ionuț Țene