În ultima perioadă, posturi TV axate pe dezbateri socio-politice, în spațiul public, promovează teoria sărăciei. Propagandiștii declară că, față de cetățenii altor state, nivelul de trai al românilor este cu mult mai scăzut. La statutul de țară săracă contribuie și statistici ale unor foruri europene, unde la multe capitole, România se plasează la coada clasamentului. Coroborate, informațiile dau de înțeles că românii sunt cei mai săraci cetățeni din UE. Dacă fenomenul este real trebuie confirmat de sondaje, din care să reiasă ce înțeleg oamenii prin sărăcie și cum se resimte personal sau în familie. În absența lor, apelăm la dicționar, unde fenomenul este asociat cu un nivel de trai modest și auster, bazat pe mijloace de existență limitate sau insuficiente. Da, însă nivelul de trai redus nu presupune numai un regim alimentar deficitar, compus din alimente importate, de slabă calitate și ieftine față de cele românești. Așadar, din cauza banilor puțini, românii mănâncă nesănătos, mulți se îmbolnăvesc și dau alți bani pe medicamente. O fi sau nu așa nu știu, însă sunt convins că agricultura noastră este prost organizată și ineficientă. Mâncăm ce ni se oferă și mergem mai departe. În realitate, sărăcia vizează o minoritate a populației cu venituri foarte mici sau deloc, ce trăiesc în condiții insalubre, au probleme de sănătate, sunt certate cu munca și igiena personală, educația, cultura și civilizația. Tinerii care abandonează școala nu au o meserie sau un loc de muncă cu certitudine vor fi victime ale sărăciei. Cerșetoria, o pată neagră pe obrazul țării, este o formă de sărăcie și problemă nerezolvată. Acceptată ca fenomen istoric, despre un alt gen de sărăcie, cunoștințe au doar generațiile care au trăit în ambele sisteme și, pe baza unor realități, însoțite de mărturii, pot face comparații. Fac parte din generațiile care cunosc evoluția societății și nivelul ei de trai. Până la colectivizarea agriculturii, majoritatea populației era localizată în mediul rural, unde traiul de la sat nu s-a comparat cu cel de la oraș. Pentru a avea ce pune pe masă, țăranii s-au spetit cu munca în propria gospodărie, însă din lipsa banilor au suportat frustrări ce nu pot fi uitate. În sate izolate, fără curent electric și drumuri desfundate, cu agricultură primitivă nu putea fi vorba de civilizație. În studenție am trăit decent, în rest nu prea am amintiri plăcute, nici măcar din primii ani ai profesoratului. Eu cred că, odată cu industrializarea și deschiderea societății spre școală, România a făcut primii pași spre progres și civilizație. Spațiul nu-mi permite să vin cu argumente ce confirmă că până la sărăcia impusă artificial de Ceaușescu, în România s-a trăit relativ bine. La ora actuală, obiectul sărăciei îl fac așa-numitele categorii sociale vulnerabile, cu venituri mici, care, din diverse motive, au ajuns în situații critice. Preocupată de grija lor, actuala guvernare vrea să le scoată din sărăcie, însă de teama apariției altor inechități, soluții nu are la îndemână. În rest, bani sunt, nu câți și-ar dori fiecare muritor de rând. În timp ce băncile prosperă, statul se împrumută și bagă bani în ajutoare sociale ce mențin sărăcia și nu stimulează munca. Dacă românii sunt obligați să scoată bani din buzunar pentru educație, sănătate și alte servicii asigurate de stat, de vină sunt autoritățile. Care tolerează corupția, nepotismul, incompetența și nu sunt în măsură să reformeze sectoarele bugetare. Cu agricultură mecanizată, ulițe asfaltate, aducțiune de apă, pe alocuri, de gaze, școli modernizate, construcții noi, în mediul rural civilizația prinde contur. Că nu va ajunge peste tot este o altă discuție. La orașe, cartierele rezidențiale aflate la periferie s-au construit cu bani, de unde, nu se știe. Magazinele mari sau mici de la orașe și sate, cu mărfuri pentru toate gusturile și buzunarele, nu poartă grija falimentului. Nici prețul carburanților nu pare să-i sperie pe români. În mijlocul zilei, când lumea ar trebui să fie la muncă, circulația rutieră devine sufocantă. În timpul verii, mulți români proveniți din clasa mijlocie a societății, dar și pensionari au prins dorul de ducă în străinătate. În stațiunile de pe litoralul turcesc (Antalya), românii fac politică la bălăceală, pe plajă, în piscine, la bar sau pe unde apucă. Tichetele de masă, voucherele de vacanță, sporurile, bursele și indemnizațiile acordate unor categorii indică bunăstare, nu sărăcie. Pentru tineri, distracția, băutura și, mai nou, drogurile încep să devină obișnuințe. De unde vin banii poate știu părinții. Prin urmare, discuțiile purtate la TV pe seama sărăciei sunt simple speculații ale unor personaje bogate, ce agită spiritele și vorbesc în necunoștință de cauză.
prof. Vasile ILUȚ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu