În căutarea adevărului

Într-o democrație haotică și confuză, mai degrabă găsești acul în carul cu fân decât adevărul. În absența unor strategii coerente și principii, autoritățile lucrează după ureche, la întâmplare. Probleme nerezolvate la vremea lor, ce vizează unele categorii sociale, odată cu trecerea timpului se multiplică, se suprapun, își pierd statutul de prioritate. Într-o totală lipsă de transparență, cetățeanul obișnuit se simte trădat, umilit și are impresia că autoritățile sunt interesate să ascundă adevărul. Problema pensiilor și definirea conceptului trebuiau să fie priorități în urmă cu cel puțin două decenii, înainte ca Parlamentul să ia decizii greșite, după atâția ani greu de corectat. Circul, demonstrațiile și discuțiile inutile, purtate în platourile TV, aruncă subiectul în derizoriu, într-o nebuloasă și mai cețoasă. Mai mult, scandalul mediatic lasă impresia că viitorul aparține pensionarilor, nu generațiilor tinere, cu un picior în țară și unul afară. Când Justiția a fost gratulată cu pensii speciale care au încălcat principiul contributivității, parlamentarii vremii au tăcut, s-au făcut că plouă. Cu gândul că la jaful banului public, lor și altor categorii de bugetari o să le vină rândul, într-o dulce veselie au votat o lege imorală și lipsită de logică. Care, pe bună dreptate, în societate continuă să genereze tensiuni și nemulțumiri profunde. Legat de “specialii” din județul nostru, în ultimele zile, în spațiul public circulă o informație ce definește caracterul aleșilor poporului. Gestul unui grup de foști parlamentari de a da în judecată Parlamentul, pe motiv că le-a tăiat pensiile speciale, denotă nesimțire, lipsă de personalitate și instabilitate psihică. Când “specialul” se trezește în buzunar cu o grămadă de bani adunați în unul sau mai multe mandate, individul este dispus să joace pe sârmă ca ursul la iarmaroc. Probabil că unii cititori se vor gândi că, în situații identice, oricine ar face la fel. Răspunsul meu este categoric nu. În profesie fără să-mi ceară nimeni, am făcut compromisuri și concesii în favoarea unor persoane pe care niciodată nu le-am cunoscut. Nu e cazul să ofer detalii, spun doar că examenele sunt evenimente complexe, în spatele lor se poartă discuții, se iau decizii și ele nu se rezumă numai la afișarea rezultatelor. Deși pandemia a trecut, opinia publică nu cunoaște adevărul despre condițiile achiziționării materialelor sanitare distribuite populației. Nu se știe dacă s-au făcut la comandă sub presiunea forurilor medicale europene sau Guvernul a gestionat prost problemele crizei sanitare. În timp ce pe dr. Arafat unii îl consideră o personalitate a medicinei de urgență, dușmanii vor să îl vadă după gratii. Sufocat de mulțimea declarațiilor contradictorii, cetățeanul simplu, deposedat de mijloacele necesare pentru aflarea adevărului, nu mai știe ce să creadă. Cauzele care au generat deficitul bugetar, în continuă creștere, nu sunt cunoscute opiniei publice. Fenomenul nu va trimite țara în incapacitate de plată, însă ar putea pune în pericol împrumuturile făcute de stat, pe piețele financiare, la dobânzi rezonabile. Reducerea personalului din sectoarele bugetare ar fi o măsură binevenită, însă se lovește de rezistența angajaților, nemulțumiți de o posibilă pierdere a privilegiilor. Ciolacu vrea să primenească sectorul bugetar, însă Justiția, Finanțele, Poliția și alte instituții, presate de volumul muncii, spun că trebuie să facă angajări. Dintr-o oarecare lipsă de educație, românii au prostul obicei să apeleze cu toate fleacurile la Justiție. Context în care instituția face abuz de independență și cu de la sine putere se situează deasupra societății. Legat de reducerea deficitului bugetar, cu ce învățături însușite la Bruxelles va veni Ciolacu și echipa sa de negociatori, urmează să aflăm zilele următoare. Adevărul care doare cel mai mult este că în ultimii ani au avut loc mai multe evenimente tragice cu pierderi de vieți omenești și imense bunuri materiale. Conform obiceiului, autoritățile analizează consecințele, nu se gândesc la măsuri de prevenție, încât astfel de evenimente să nu mai aibă loc. Mass-media face gălăgie, au loc câteva demiteri și demisii, câinii latră, caravana trece, lumea uită și orice eveniment devine istorie. Iar sintagma că cei vinovați trebuie să răspundă a devenit o glumă de prost gust. Opinia publică este convinsă că între factorul politic, instituțiile statului și mediul de afaceri s-au construit relații de tip mafiot, ce nu au legătură cu problemele reale ale societății. N. Iorga spunea că adevărul e pretutindeni, dar nu-l recunoaște decât acela care-l caută. Și dacă nu-l găsește, ce-i de făcut? La întrebare nu știu să răspund.

prof. Vasile ILUȚ