De: Henri de Soos, S-Com AISBL
Situația este urgentă. Pădurile ard, ghețarii se topesc, iar resursele se epuizează peste tot. Și totuși, în spațiul public, ecologismul rămâne unul cele mai distorsionate, deturnate și greşit asociate domenii. Într-un moment în care știința climatică este mai solidă ca niciodată, dezinformarea care o atacă nu a fost niciodată atât de bine organizată și insidioasă.
De câțiva ani, în mass-media și discursul politic se conturează o narațiune alternativă: cea a unei tranziții ecologice deja în curs, atent supravegheate și responsabile.
Aceasta este narațiunea corporațiilor care își vopsesc logourile în verde în timp ce investesc în combustibili fosili. Este narațiunea guvernelor care anunță obiective pe termen lung, dar autorizează noi exploatări miniere sau proiecte distructive. Este narațiunea instituțiilor care pretind în mod eronat că s-au reformat. Este ceea ce numim greenwashing – o rebranduire ideologică a status-quo-ului.
Însă această narațiune nu este doar înșelătoare; ea dăunează activ luptei pentru „dreptate” climatică (climate justice). Creând iluzia acțiunii, ea doar descurajează mobilizarea. Răspândind sloganuri vagi precum „creștere sustenabilă”, „neutralitate carbonică” sau „responsabilitate ecologică”, diluează responsabilitatea. Și mai grav, transformă ecologismul într-un subiect controversat, exploatat în mod deliberat de anumite curente politice pentru a diviza, caricaturiza sau ridiculiza.
În acest context polarizat, adevărul nu mai poate fi înţeles de la sine, nu mai poate fi considerat evident, ci este prezentat ca fiind ideologic. Atunci când scoţi la iveală un conflict de interese, o poluare ascunsă sau date manipulate rişti să fii acuzat de extremism. Oamenii de știință sunt discreditați, activiștii sunt izolați, iar jurnaliștii sunt portretizaţi ca fiind părtinitori. Investigația devine subversivă, iar claritatea, suspectă.
Și totuși, în fața acestei confuzii organizate, unii aleg în continuare să caute, să documenteze și să vorbească. Acesta este rolul jurnalismului de investigație – acel jurnalism care respinge comunicatele de presă pre-digerate și anunțurile goale.
Prea des, ONG-urile și activiștii de mediu se chinuie să se facă auziți, chiar dacă dețin informații valoroase, totul din cauza suprasaturării media, a redacțiilor copleșite și a unei anumite neîncrederi reciproce. Și aici trebuie să construim alianțe.
Acest lucru nu se întâmplă trimiţând sute de emailuri impersonale, ci creând conexiuni umane, schimburi sincere și mizând pe recunoașterea reciprocă. Ceea ce vor atât jurnaliștii, cât şi activiştii este să spună povești care contează. Să facă vizibil ceea ce este ascuns. Să contribuie la un viitor sigur, locuibil, atât pentru ei, cât şi copiii lorener şi pentru generațiile viitoare.
Vom repeta, deci, neobosit: nu, nu este totul în regulă. Nu, angajamentele actuale nu sunt suficiente. Da, anumite puteri economice și politice lucrează activ pentru a încetini sau devia tranziția ecologică. Și da, avem nevoie de jurnalism liber pentru a readuce adevărul în centrul dezbaterii despre ecologie.
Această ediție este o invitație de a deschide ochii şi de a înceta să mai confundăm culoarea verde cu virtutea. Este o invitaţie să reînvățăm să ne îndoim de narațiunile oficiale atunci când sunt „prea” perfecte, prea netede, prea consensuale.
Şi este o invitaţie de a readuce dreptatea socială și climatică în centrul atenției - acolo unde ar fi trebuit să fie dintotdeauna.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu